Pentru cei din afar
? cine e?ti tu? E?ti un obiect,
o umbr? ?i nici atât: o cifr?, o abstrac?iune, dou? sunete indicâ nd un obiect.
Vezi cum se apropie oamenii de tine: indiferen?i sau la fel cum se apropie de to?i ceilal?i, f?r? dragoste sau alt semn dumnezeiesc. Pentru ei tu e?ti altul ?i altul e?ti tu: po?i s? fii sau po?i s? nu fii, ca o braz
d? de p?mânt, f?r? suflet, f?r? chip, f?r? durere ?i cântec…
În fiecare din noi exist
? doi oameni: unul pe care îl vedem ?i altul pe care nu îl vedem. Primul este omul fizic ?i social, cel de al doilea omul metafizic ?i spiritual. Primul, omul aparen?elor, cel de al doilea, al esen?elor. Toate aprecierile ?i faptele noastre gre?ite provin din înclinarea superficial? ?i comod? de a-l privi numai pe omul exterior…
Omul pe care nu-l vedem este cel adev?rat, omul adânc al esen?ei proprii, acela al firii celei desprinse din or
dinea divin? a lucrurilor ?i pe care numai setea noastr? de absolut ni-l poate descoperi.
Sinceri în sfor?area fa?? de noi în?ine, cura?i ?i puternici în acea fa?? de lumea întreag? cu f?pturile ei atât de minunat alc?tuite, pas în singur?tate, dar privire coborât? cald între cei asemenea mie, iat? o cale a bucuriilor celor din înalt ale omului…
Ernest BERNEA – Cel ce urc? muntele, 1996.