MARIA TIMUC: LUCRURILE FRUMOASE TREBUIE SIMŢITE CU INIMA

„Lucrurile cele mai bu n

e ?i mai frumoase nu pot fi v?zute ?i nici m?car atinse. Ele trebuie sim?ite cu inima”, a spus Hellen Keller. În afara „sim?irii cu inima”, frumosul lucrurilor sau al fiin?elor din jurul nostru ar putea r?mâne o simpl? idee sau o iluzie, bun

? pentru poe?i ?i inocen?i. Lumea v?zut? din minte ne prezint? adesea durerea, limitele, fr?mântarea, constrângerile ?i debusol?rile vie?ii de zi cu zi, din care frumuse?ea lipse?te, iar fericirea-i ascuns? în frânturi inconsisten?e. Mintea ne arat? continuu ceea ce nu avem, ceea ce ne lipse?te, ceea ce nu-i bun, ceea ce poate fi judecat, ceea ce-i imperfect ?i dureros. În c?utarea-i frenetic? dup? suferin??, mintea pare s? spun? c?-?i refuz? în fapt fericirea, în vreme ce pretinde c? se afl? pe drumul c?tre c?utarea ei.

Numai inima noastr

? poate tr?i îng?duin?a ?i libertatea de a sim?i frumosul, ?i asta pentru c? inima nu gânde?te în perimetrul îngust al realit??ii exterioare. Ea se surprinde pe sine… într-o ampl? ?i fascinant? bucurie a comuniunii subtile dintre om ?i Dumnezeu. Pentru c? omul s? poat? vedea lucrurile frumoase, are nevoie s? le simt? cu inima. ?i dac? inima lui este „închis?”, î?i pierde puterea de a sim?i. Oricât de fastuoase apari?ii ?i-ar face prin vie?ile noastre lucrurile frumoase ale acestei lumi, mintea s-ar putea zgribuli în fric? ?i ar putea suferi n?prasnic în fa?a lor. Mintea se raporteaz

? la experien?a de acum prin emo?iile înregistrate în subcon?tient în rela?ia cu experien?ele din trecut. Dac? experien?a de iubire din trecut a fost tr?it? ca o durere, atunci durerea emo?iei de atunci apare tulbur?tor în fa?a experien?ei frumoase de ast?zi. De aceea omul nu poate recunoa?te lumea sau experien?a frumoas? cu mintea, exceptând situa?ia în care experien?a frumoas? din trecut a fost… chiar frumoas?. În fa?a iubirii, mintea se poate trezi asaltat

? de îndoieli ?i zbucium, de gelozie ?i candoare teribilist?, de suferin?? ? i dez

iluzie dac? iubirea din trecut a fost deziluzie ?i suferin??.

Dar inima, inima tr?ie?te pe alte coordonate. Inima nu înregistreaz? trecutul. Inima nu este interesat? nici de viitor. Ea simte Acum, pur ?i simplu. Ea simte frumosul ?i-?i spune asta în clipa în care tu însu?i sim?i. Inima se bucur? chiar în clipa aceasta ?i gata. Ea este întotdeauna deschis? pentru tr?irea frumosului. Ea îl percepe continuu „acum”, dincolo de ra?iune, dincolo de judecat?, dincolo de experien?a prin care ai perceput lumea. Pentru inim?, lumea-i frumoas? ?i via?a-?i desf??oar? surâsul incandescent în fiecare clip?. Inima-i deschis? pentru a sim?i cele mai bune ?i mai frumoase lucruri, ?i acesta-i norocul nostru. Dac? inima n-ar sim?i – fie ?i fugar – frumuse?ea lucrurilor, ne-am transforma în de?erturi vii, în pietre sau în obiecte mi?c?toare. Poate c? ?i lumea juc?riilor ar fi mai vie decât un om… c?ruia inima nu-i impune uneori s? simt? frumosul, binele ?i chiar fericirea.

Fiin?a uman? nu poate supravie?ui în afara sim?irii din inim?. Bebelu?ii nemângâia?i ajung s? moar? ori stagneaz? la nivelul cre?terii. F?r? atingerea r?s?rit? din inim?, spiritul ascuns într-un bebelu? prefer? s? dispar?. Adolescentul, adultul, tân?rul, b?trânul, filozoful, savantul, gunoierul, bunul ?i r?ul au – în egal? m?sur? – nevoia vital? de a sim?i cu inima. Omul se ofile?te f?r? s? se deschid? pentru propria-i inim?. Frumuse?ile toate ale lumii de-ar sta în?iruite pe garduri în fa?a unei inimi închise, ar fi în zadar… În fa?a unei min?i marcate de experien?a r?ului, inima se închide, iar fiin?a frumoas? din interior se ascunde percep?iei. Noi avem nevoie s? ne deschidem inimile ?i pentru asta… putem fi aten?i la frumos. A fi atent la frumos deschide inima. A aprecia lucrul frumos te scoate din minte, tocmai pentru a-?i reda… puterea natural? de a sim?i cu inima…

Maria TIMUC (maria.timuc@jurnalul.ro)

Sursa: Jurnalul Na?ional, an. 18, nr. 5477, 29 sept. 2010, p. 9.