„Fa semnul cinstitei Cruci la orice trebuinta: cand mananci, cand bei, cand te asezi, cand te scoli, cand vorbesti sau cand umbli; si nu incepe lucrul tau fara semnul Crucii: in casa, la drum, ziua si noaptea si in orice loc sau timp.” spunea Chiril al Ierusalimului.
Cinstitul semn al Crucii nu trebuie facut in batjocura si cu pacat.
Crucea fiecaruia trebuie sa fie dreapta si adevarata.
Adica: trebuie impreunate cum se cuvine cele trei degete mari ale dreptei, caci ele inchipuiesc Treimea cea de fiinta: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Iar degetele mici lipite strans la podul palmei intruchipeaza pe Adam si Eva care, cu smerenie si pocainta, se pleaca nedespartitei Treimi.
Ducand mana dreapta la frunte si zicand: „In numele Tatalui”, la pantece, „Si al Fiului”, la cei doi umeri, „Si al Sfantului Duh”, iar la sfarsit „Amin”, inchipuim urmatoarele: fruntea – cerul, pantecele – pamantul, umerii – locul si semnul puterii.
Asa spun Sfintii Parinti…
In talmacirea lor, ei arata ca, ridicand mana la frunte, cerem Tatalui din ceruri Intelepciunea si Cugetul cel mai inalt, sa sfiinteasca neputincioasa
si slabanoaga noastra minte si sa o izbaveasca de ganduri rele.
Pogorand-o la pantece, ne rugam Fiului, care S-a pogorat pe pamant pentru mantuirea noastra, sa ne scape de lacomie, de betii si de desfranare.
Inaltand dreapta catre umeri, chemam pe Duhul Sfant, care implineste lucrarea mantuirii si toate le sfinteste, sa intareasca si sa sfiinteasca puterile noastre spre savarsirea faptelor bune.
Cand zicem „Amin”, fagaduim inaintea lui Dumnezeu sa ne facem vrednici de semnul Crucii, pentru ca vorba „Amin” inseamna „Asa sa fie”.
Sa avem mare grija deci, cum facem semnul Crucii, caci, punandu-ne sub pavaza lui, ne asumam raspunderea unei promisiuni in fata lui Dumnezeu, pe care avem datoria sa o respectam. Altfel, pecetluirea ei mincinoasa se va transforma in osanda.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!