“Rondul de noapte” este numele obişnuit al celei mai faimoase opere a pictorului olandez Rembrandt Harmenszoon van Rijn. Pictată între anii 1640 – 1642, în ulei pe pânză, această pictură (decupata pentru a încăpea în noua poziţie) se găseşte în Rijksmuseum din Amsterdam.
Titlul original al picturii este “Compania militieneasca a căpitanului Frans Banning Cocq şi locotenentului Willem van Ruytenburch” (denumită greşit “Rondul de noapte” întrucât lacul protector s-a întunecat în timp). Opera înfăţişează un grup de miliţieni (archebuzieri) ieşind dintr-o curte întunecoasă în lumina orbitoare a soarelui.
Pictura “Rondul de noapte” este renumită pentru 3 elemente: dimensiunile sale colosale (363 cm x 437 cm), utilizarea eficientă a luminii şi a umbrei, şi senzaţia de mişcare a ceea ce trebuia să fie, în mod tradiţional, un portret militar static.
În Occident, “Rondul de noapte” este a 4-a cea mai renumită pictura, după “Mona Lisa”, “Cina cea de Taină” şi “Cupola Capelei Sixtine”. Această pictură celebră este reprodusă frecvent în picturile în ulei şi a inspirat melodii clasice şi rock, temele a două filme.
Rondul de noapte”, înfăţişând un grup de paznici care îşi fac tura obişnuită. Aceste miliţii erau în epoca grupuri de bărbaţi, cu antrenament militar sau cel puţin pricepuţi în mânuirea armelor, care păzeau oraşul său interveneau când aveau loc tulburări.
Tabloul înfăţişează compania condusă de căpitanul Frans Banning Cocq şi locotenentul Willem van Ruytenburgh, înconjuraţi de 16 dintre oamenii lor. Scutul aşezat deasupra porţii poartă numele celor 18 personaje ale lucrării, cei care i-au plătit artistului opera. Celelalte personaje au fost adăugate de Rembrandt pentru a da mai multă forţă şi profunzime compoziţiei.
Este de presupus că artistul a primit această comandă în 1639 – 1640, pentru că la puţin timp după aceea şi-a permis să îşi cumpere o casă deosebit de scumpă.
Regula era că paznicii să se întâlnească la ore precise în Kloveniersdoelen, locul unde se antrenau. Dar pentru decorarea clădirii era nevoie de opere de artă, aşa că au fost comandate şase tablouri de mari dimensiuni, înfăţişând paznici şi un portret de grup al ofiţerilor, lucrările urmând a fi expuse în sala principală.
Rembrandt a primit comanda pentru una dintre pânzele înfăţişând grupul de paznici. Chiar dacă ar fi fost de aşteptat că artistul să se rezume la o compoziţie ternă şi corectă, pentru a nu trezi sensibilităţile ofiţerilor, Rembrandt s-a decis să încerce o compoziţie ambiţioasă.
Personajele sunt pe cale să se reunească într-un grup ordonat, pentru a porni în patrulare, iar artistul a reuşit să creeze figuri de o imensă vitalitate, scoasă în evidenţă prin jocurile de umbre şi lumini. Grupul apare din umbra unei porţi întunecate, iar în stânga căpitanului se găseşte o fată, simbol al ordinului miliţiei, Kloveniers.
Rembrandt a ales să nu se limiteze la o simplă tehnică, unele detalii fiind reproduse cu atentă minuţiozitate, altele aparent neglijent, cu tuse groase de culoare. Tehnic, este o adevărat capodoperă, aşa cum se poate vedea spre exemplu la mâna căpitanului, care pare să iasă din tablou.
Calitatea tabloului a surprins şi încântat în epoca, unul dintre foştii elevi ai maestrului, Samuel van Hoogstraten, scriind despre el o prezentare elogioasă, care sublinia faptul că pentru Rembrandt compoziţia şi unitatea se dovedeau mai importante decât portretele individuale. Dar van Hoogstraten avea şi o critică de făcut, afirmând că Rembrandt folosise prea multă lumină.
Numele de „Rondul de noapte” a fost dat tabloului abia din secolul XVIII, când deja, datorită trecerii timpului, culorile pierduseră mult din luminozitate. Atât de mult, încât nimeni nu era sigur exact ce reprezintă, iar interpretarea cea mai comodă era că este o scenă nocturnă.
Tabloul a avut o poveste plină de evenimente. Iniţial compoziţia era de dimensiuni sensibil mai mari, dar când a fost mutată la primăria din Piaţa Dăm, în 1715, din motive de spaţiu panza a fost tăiată pe trei laturi. Se pare că lucrarea originală avea patru metri pe cinci. Nu a fost şi ultima dată când lucrarea a fost mutată.
În secolul XIX a fost expusă la Trippenhuis, iar în timpul celui de al doilea război mondial a fost rulata şi pusă într-un depozit. Cum este o lucrare celebră, a fost adesea vandalizată, fiind de fiecare dată restaurata cu migală.
“Rondul de noapte”, Rembrandt: Valoare estimată: 305 milioane dolari
Este cea mai celebră operă realizată vreodată de pictorul olandez, Rembrandt Harmenszoon van Rijn. Creat în 1642, tabloul considerat astăzi o capodoperă, la vremea aceea a fost subiect de scandal. Comandantul Frans Banning Cock şi-ar fi dorit să iasă mai mult în evidenţă, dar Rembrandt a pus un mai mare accent asupra acţiunii însăşi, decât asupra înfăţişărilor personajelor.
Rembrandt – Rondul de noapte – 1642. Este lucrarea cea mai cunoscută a lui Rembrandt. A fost realizată la comanda Breslei Archebuzierilor Amsterdamului pentru a decora noul lor sediu. Scena îl înfăţişează pe Căpitanul Cocq (în centru) conducându-l pe Locotenentul Willem van Ruytenburgh la inspecţia trupelor. Scena redată se petrece în timpul zilei dar culorile de calitate slabă au întunecat tabloul dându-i un aer nocturn fals. După restaurarea din 1947 lucrarea a devenit mult mai clară. Artistul a folosit efectele de lumină pentru a realiza o pictură plină de acţiune, mişcare şi verva, în care portretistica este subordonată compoziţiei.
Acest tabloul al maestrului flămând este expus permanent la Rijkmuseum din Amsterdam şi reprezintă un portret de grup al companiei miliţiei locale din Amsterdam, pe care conducătorul ei – căpitanul Frans Banning Coq – o ordonează înaintea patrulării. ‘Rondul de noapte’, unul dintre cele mai cunoscute tablouri semnate de Rembrandt a fost pictat în 1642, an în care pictorul a trecut printr-o mare tragedie personală provocată de decesul soţiei sale Saskia, la vârsta de 30 de ani.
REMBRANDT HARMENSZOON VAN RIJN: Rondul de noapte
– Rondul de noapte, cea mai mare şi mai renumită lucrare a artistului, panza reprezentativă ce îl duce pe culmea gloriei. Este considerat cel mai ambiţios tablou pictat vreodată de un pictor olandez de până atunci. (p. 31)
– Tabloul “Rondul de noapte (1642), considerat astăzi o capodoperă, a constituit la vremea sa un scandal. Comandantul Frans Banning Cocq ar fi dorit să iasă mai mu7lt în evidenţă în acest uriaş tablou. Dar, Rembrandt s-a concentrate mai mult asupra acţiunii însăşi, decât asupra înfăţişării figurilor; pentru el temă era defilarea, mişcarea, acţiunea neobişnuită şi nu tabloul colectiv tradiţional al unui grup. Puternicele contraste de lumină şi culoare, jocul fin al mişcării trupurilor, umbrelor şi rechizitelor înviorează excepţional scena, leagă figurile între ele, alcătuind parka din acestea o compoziţie de lumini. Culoarea dominantă este galben, culorile produc un effect bogat şi armonios. “Vrăjitor, Rembrandt e capabil să facă din noapte zi/” (Eugene Fromentin). Prin analiza cu raze Roentgen, realizată în 1975, s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce infatiseazao acţiune care se desfăşoară la lumina unei după-amiezi târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluziaunei scene nocturne. (p. 33)
REMBRANDT HARMENSZOON VAN RIJN (1606-1669), pictor şi desenator olandez
Sursă: Rembrandt. – Bucureşti: Erc Press, 2009.
Selecţie şi editare, Ioan P. ALEXA