Ideea realizării unor monografii ale satului românesc apare în societatea noastră la sfârşitul secolului al XIX-lea, atingând culmi în perioada interbelică sub influenţa “Şcolii sociologice de la Bucureşti” condusă de Dimitrie Guşti. Reluând această tradiţie, după 1990, în judeţul Bistriţa-Năsăud, sub semnătură unor distinşi intelectuali, sunt publicate monografii ale localităţilor Bichigiu, Bistriţa, Chiuza, Feldru, Ilva Mare, Ilva Mică, Năsăud, Rebrişoara, Rodna, Salva, Sângiorz-Băi, Spermezeu, Teaca, Țăgșor şi Zagra. La această listă incompletă se adăugă, recent, şi Jimborul, sat aparţinând comunei Chiochiş, localitate căreia economistul Teodor SAS, arhivistul Simion LUPSAN şi Pr. Paroh Ioan PUGNA i-au dedicat volumul “JIMBOR, UN SAT TRANSILVĂNEAN: Repere monografice” (Bistriţa: Editura “MESAGERUL”, 2004).
Se admite de către cercetători că localitatea Jimbor este închegată ca o comunitate rurală sub denumirea de Terra Sumbor în anul 1320, deci cu 685 de ani în urmă. Având multe denumiri, printre care mai frecventă este cea de Szasz Sombor, Jimborul a fost locuit mai întâi de saşi şi, apoi, după plecarea lor, de către români şi maghiari. În general, evoluţia social-istorică a localităţii se înscrie firesc spaţiului românesc transilvănean, incluzând însă şi componente specifice, de natură locală.
Cei trei cercetători, Teodor Sas, Simion Lupșan şi Ioan Pugna, au respectat în economia volumului de 465 pagini modelul clasic de monografiere al comunităţii rural-agrare româneşti. Astfel, localitatea Jimbor este prezentată cititorilor din mai multe puncte de vedere, precum cele referitoare la cadrul natural, la căile de comunicaţii, la istorie, la populaţie, la economie şi administraţie, la viaţa bisericească, la învăţământ şi cultură, la tradiţii şi obiceiuri, la grai. Toate aceste repere monografice sunt însă inserate armonios şi atractiv cu elemente inedite din viaţa de ieri şi de azi al jimborenilor. Sunt de remarcat în acest sens mulţimea de fotodocumente, ilustraţiile în alb-negru şi color, lista după registrul de stare civilă (naşteri), lista celor înscrişi cu avere în CAP, liste ale absolvenţilor şcolii generale şi ale profesorilor, texte de folclor literar, un dicţionar explicativ al cuvintelor folosite rar şi, mai ales, prezentarea succintă a familiilor din cele 250 de case din Jimbor, obţinută în urma anchetelor de teren ale Pr. Paroh Ioan Pugna.
Lectura acestor elemente inedite este emoţionantă şi pentru locuitorii de azi dar şi pentru jimborenii, romani sau maghiari, trăitori pe alte meleaguri; ele trezesc puternice sentimente de nostalgie, dragoste şi preţuire pentru satul în care s-au născut, pentru părinţii sau rudele care i-au ajutat să-şi găsească un rost mai bun în alte părţi ale ţării. Întreaga lucrare este de fapt o invitaţie tacită al autorilor făcută jimborenilor din alte părţi de ţară de a-şi revedea satul copilăriei lor cu împlinirile sau necazurile lui contemporane, cu locuitorii lui de azi.
În elaborarea vastei lucrări monografice dedicate satului Jimbor, autorii au cercetat şi sintetizat timp de trei ani informaţii deţinute de arhivele din Cluj, Dej şi Bistriţa precum şi din instituţiile administrative ale judeţului nostru şi al comunei Chiochiş. Ei au fost ajutaţi dezinteresat în traducerea documentelor din limbile maghiară şi germană de către bibliotecara Elena Darabont şi muzeograful dr. Cornel Gaiu. Efortul financiar de editare-publicare al monografiei aparţine în întregime omului de afaceri Teodor Sas, originar din Jimbor, care a hotărât să doneze câte un exemplar din lucrare fiecărei familii din sat. Un gest demn de laudă şi admiraţie!
Monografia “Jimbor, un vechi sat transilvănean”, este o contribuţie originală şi remarcabilă la cunoaşterea comunităţilor rurale româneşti, în general, şi a istoriei locale, în special. Ea s-a născut dintr-un autentic şi sincer sentiment patriotic local, din dorinţa declarată al autorilor de a tezauriza şi a face cunoscut istoria socială a acestei comunităţi mândre şi prospere pentru prezent şi viitor, cu faptele, evenimentele, personalităţile şi creaţia material-spirituala al locuitorilor ei.
Ioan P. ALEXA – Mesagerul de Bistriţa-Năsăud, 2 febr. 2005