Stăteam lângă patul bunicii mele, privind cum trupul i se usucă, zi după zi. Cât de dureros a fost să o văd pe această femeie, cândva atât de plină de viaţă, ofilindu-se până când nu am mai rămas nimic!
Medicul a spus că a făcut tot ce a putut pentru ea; acum, era doar o chestiune de timp până când avea să se ducă. Am ţinut mâna bunicii şi am privit-o în ochii sticloşi. Şi-a întors capul pe pernă şi mi-a oferit un zâmbet delicat. A fost întotdeauna atât de bună cu mine! Mi-a fost greu să o văd cum se duce.
M-am întors către sora mea, Biyu, şi am luat-o de mână. Şi ea a iubit-o pe Buni şi am văzut lacrimi în ochii ei. Biyu era foarte puternică şi rareori am văzut-o plângând. Dar astăzi şi-a arătat sufletul delicat. Ne luăm rămas bun.
M-am uitat în jos la burta însărcinată a lui Biyu. Mai avea doar două luni până când copilul ei urma să vină pe lume. Mă întrebam dacă nu cumva spiritul bunicii se va întoarce în strănepoata. Auzisem despre asemenea lucruri. M-am rugat în tăcere să se întâmple astfel.
După înmormântare, m-am dus la Lao Tse.
– De ce trebuie oamenii să moară?, l-am întrebat.
Maestrul a răscolit alene tăciunii în foc, apoi a venit şi s-a aşezat lângă mine.
– Pur şi simplu, aşa a fost aranjată lumea, mi-a răspuns. Când cineva sau ceva moare, acea persoană sau acel lucru şi-a jucat rolul. Nu mai are nici un rol aici. Dacă ar mai fi avut vreun rost, ar fi rămas.
Acest răspuns nu m-a satisfăcut.
– De ce nu putem trăi pentru totdeauna?
A zâmbit. Strălucirea focului cădea delicat pe obrazul sau îmbătrânit.
– Putem. Doar trupul moare. Sinele nostru adevărat continua să trăiască. Ceea ce moare nu a trăit niciodată cu adevărat. Timpul nu este decât praf animat de spirit. Spiritul nu este limitat la trup. Cu toţii trăim etern, îţi promit.
Gândul că o parte din bunica mea continuă să trăiască, aşa cum noi toţi am putea, m-a liniştit întrucâtva.
Lao Tse s-a uitat în ochii mei cu atenţie.
– Tao îţi solicita să ai încredere în veniri şi plecări. Fiecare are loc la momentul său potrivit şi duce la următorul pas din ciclu. Viaţa nu se învârte în cercuri. Ea merge întotdeauna pe o spirală ascendentă. Lasă ciclurile să-şi urmeze cursul, iar ele îţi vor arăta scopul lor.
Răspunsul maestrului avea sens pentru mintea mea, însă inima încă mă durea după pierderea bunicii, El mi-a simţit neliniştea.
– Inima ştie că răspunsurile la întrebările minţii nu pot aduce satisfacţie, a spus. Bunica ta este în siguranţă şi este iubita, aşa cum şi tu eşti.
Când Lao Tse a spus acestea, peste mine s-a coborât pacea. Mintea îmi era încă înfometată, însă inima îmi era împlinită. După asta tânjeam.
Sursă: Tao pe înţelesul tuturor/COHEN, Alan. – Bucureşti: Ed. FOR YOU, 2019, pp. 30-31.
torrent
Awsome site! I am loving it!! Will come back again. I am bookmarking your feeds also. Sharleen Fabio Melita