DESPRE BIBLIOTECA PERSONALĂ
Potrivit lui Cicero, dacă ai o bibliotecă și o grădină, ai tot ce ai nevoie. Deși s-ar putea argumenta că există unele nevoi mai prozaice care trebuie satisfăcute înainte ca o bibliotecă sau o grădină să devină o prioritate de vârf, apreciez sentimentul lui Cicero. Și știu că nu sunt singur. În viața mea, destul de lungă, am întâlnit o mulțime de oameni cărora le pasă foarte mult de cărțile pe care le citesc și mulți care găsesc, de asemenea, valoare în ideea de bibliotecă în sine: acea sălbatică, extinsă și haotică – sau, poate, metodică, logică și organizată – lucru care iese la iveală prin acumularea de cărți în timp.
Ceea ce distinge o bibliotecă de o grămadă aleatorie de cărți este procesul considerat de ordonare. Într-o bibliotecă publică, este rolul bibliotecarului să construiască o colecție care să răspundă nevoilor comunității pe care o deservește. În cazul bibliotecii tale personale, aceasta deservește o comunitate de unul – tu – și tu ești atât cititorul, cât și bibliotecarul. Aceasta înseamnă că biblioteca domniilor voastre nu va arăta la fel ca a nimănui altcineva.
Mulți dintre noi ne dezvoltăm colecțiile carte cu carte: un volum ne atrage interesul pentru o librărie, îl cumpărăm și îl citim, îl punem pe un raft și apoi cumpărăm altă carte. A gândi ca un bibliotecar înseamnă a face un pas înapoi pentru a considera colecția ta ca întreg, inclusiv ce adaugi la ea și de ce. O bibliotecă bine îngrijită este ca un peisaj, cu valea ei de romane polițiste, culmile sale de texte de referință, țărmurile sale de memorii. Împreună, toate acele titluri individuale devin parte din ceva mai mare, formează ceva cu proprietăți emergente, ceva total unic pentru tine.
Luând în considerare modul în care funcționează bibliotecile publice, bibliotecarul Meaghan Dew, care lucrează la colecții și la dezvoltarea cititorilor într-o bibliotecă publică din Melbourne, a sugerat că o parte esențială a dezvoltării unei biblioteci personale este să găsești ce vrei cu adevărat de la ea. Scopul „nu este ceea ce crezi că ar trebui să fie biblioteca ta, ci biblioteca pe care de fapt o vei folosi și o vei aprecia în mod regulat”.
O bibliotecă personală poate servi ca:
• o arhivă de amintiri, inclusiv amintiri personale – o modalitate de a redescoperi și a revedea idei și sentimente și, de asemenea, te ajută să te bucuri de plăcerile recitirii;
• un instrument de cercetare, care vă permite să întâlniți idei noi; și
• o sursă de plăceri diverse: divertisment, evadare, mângâiere, frumusețe, inspirație și surpriză.
• sursă de informare și documentare: enciclopedii, dicționare, atlase, albume, ghiduri turistice și geografice, manuale, colecții de reviste etc.
Este bine să țineți cont de fiecare dintre aceste potențiale funcții atunci când vă propuneți să vă dezvoltați propria bibliotecă. Cărțile fizice sunt obiecte intime, iar scoaterea uneia de pe raft poate evoca amintiri vii din timpul când le-ați citit prima dată. Există nenumărate alte moduri prin care o bibliotecă personală poate fi o sursă de plăcere. Crearea plăcerii în propria colecție ar putea implica să ai pe raft niște romane criminale sau de dragoste necitite pentru atunci când îți dorești o poveste arhetipală. Sau poate este să ai o selecție de poezie pentru atunci când vrei să întâlnești frumusețea sau să păstrezi romanele lui Jerome K. Jerome pentru că știi că te vor face mereu să râzi.
Paradoxul bibliotecii din vremea noastră este că ea aspiră să fie vastă, dar este și selectivă și mărginită – o picătură minusculă de material într-o mare de conținut aparent nelimitată. Prin colectarea unei biblioteci, stabiliți limite pentru nelimitat. Când internetul face semn cu promisiunea că orice și totul este doar la o căutare pe Google, alegerea de a vă acorda atenția asupra unui singur volum dintr-o bibliotecă pe care ați selectat-o pentru dvs. poate fi văzută ca un act radical de a acorda atenție. Este și o formă de evadare – un pas din linia temporală care se agita neîncetat, care se auto-împrospătează, într-un spațiu în care cărțile din timpuri și locuri diferite se lipesc una de cealaltă, având cele mai fascinante conversații, precum oaspeții la unul dintre acelea petreceri de cină fantezie la care poți invita pe oricine îți place, viu sau mort.
O parte a valorii unei biblioteci personale constă în modul în care poate îndruma și ajuta la modelarea identității personale și a căilor intelectuale, schimbându-se și crescând odată cu tine.
Top of Form
Și nu există nimic ca provocarea de a-ți împacheta toate cărțile pentru a dezvălui modurile în care o bibliotecă, cu toate plăcerile și avantajele ei, poate deveni și o povară. De aceea, are sens să te gândești periodic la ce cărți ai cu adevărat nevoie și vrei să porți cu tine prin mișcările vieții. La fel ca o grădină, o bibliotecă va tinde să devină mai bogată și mai plină de satisfacții prin tăierea strategică.
Având în vedere cât de valoroasă poate fi o bibliotecă bine îngrijită, ați putea fi interesat să deveniți un bibliotecar personal mai conștient.
Sunt șanse să dețineți deja câteva cărți – poate mai mult decât câteva. În loc să vă gândiți la construirea unei biblioteci ca pe un proces pe care îl începeți de la zero, luați în considerare ce vă pot spune cărțile pe care le-ați dobândit de-a lungul anilor despre gusturile și interesele domniilor voastre de lectură. Aceste cărți vă arată unde ați fost și indică idei și subiecte pe care ați putea dori să le explorați în continuare.
Dacă vrei să fii cu adevărat minuțios în privința asta, ai putea începe evaluarea prin a-ți lua toate cărțile de pe rafturi și a le întinde pe podea. Această demontare a unui aranjament familiar te poate ajuta să vezi din nou cărțile care au devenit parte din mobilierul casei tale.
O parte importantă a fazei de evaluare și sortare este să afli care cărți încă mai au valoare pentru tine (fie că sunt informaționale, sentimentale sau orice alt tip de valoare) și să înveți să recunoști când ai depășit, sau te-ai îndepărtat de alte cărți. Așadar, sortați pentru a identifica cărțile pe care doriți să le păstrați și pe cele pe care le puteți dona. Prin tăierea din când în când a colecției, puteți obține mai multă claritate despre gusturile și interesele domniilor voastre, și, desigur, puteți face spațiu pentru a adăuga cărți noi, mai valoroase.
În timp ce sortați, în loc să formați grămezile obișnuite de cărți pentru a „păstra” sau „dona”, luați în considerare să fiți mai specific. Ar putea ajuta mai întâi să sortați cărțile în grămezi „citite” și „necitite”. Apoi, privind cărțile pe care le-ați citit deja, puteți identifica: cărți pe care le-ați iubit și doriți să le recitiți cândva (păstrați); cărți la care simți că nu le-ai înțeles pe deplin la momentul respectiv, dar la care te-ai tot gândit și ar putea fi nevoie să încerci din nou mai târziu (păstrează); cărți de care ți-au plăcut atunci, dar care nu ți-au rămas cu adevărat în minte și pe care nu le-ai mai cumpăra astăzi (ai în vedere să donați); cărțile pe care le-ați abandonat la jumătate și pe care nu aveți chef să le recitiți (luați în considerare donarea).
Printre cărțile pe care nu le-ați citit încă, s-ar putea să căutați: cărți pe care ați dorit întotdeauna să le citiți, dar pe care nu le-ați ajuns încă (în general, merită păstrate); cărți pe care le-ai cumpăra din nou dacă nu ai avea deja un exemplar (a păstra); cărți care odată păreau că merită citite sau utile pentru cercetarea unui anumit subiect, dar de care nu mai simți că ai nevoie (ai în vedere să donezi).
Indiferent dacă sunt citite sau necitite, cărțile care sunt deosebit de frumoase ca obiecte sau care sunt conectate în mod semnificativ cu un anumit moment, loc, persoană sau memorie merită probabil să te agăți, chiar dacă îți este greu să-ți imaginezi când ai putea ajunge efectiv citindu-le (sau recitindu-le).
Există multe moduri în care vă puteți aranja cărțile și ezit să fiu prea prescriptiv aici. Ca și în cazul pașilor descriși mai sus, scopul de a fi propriul tău bibliotecar este să alegi ceea ce crezi că va funcționa cel mai bine pentru tine.
Unele dintre opțiunile pe care le-ați putea lua în considerare includ:
• bazate pe gen sau tematice: ați putea să vă bazați pe tipurile de categorii pe care le-ați creat;
• alfabetic, după autor sau titlu: o modalitate convențională de aranjare a cărților (și una care poate fi utilizată în cadrul grupărilor bazate pe gen sau tematice);
• după culoare: acest lucru poate funcționa bine dacă aspectul cărților tinde să iasă în evidență în memoria ta;
• cronologic, în ordinea când ați achiziționat sau citit fiecare carte: dacă doriți să subliniați ideea de bibliotecă ca înregistrare personală a vieții dvs. de cititor.
Alte abordări, care ar putea fi în contradicție cu unele dintre strategiile de mai sus, includ organizarea cărților în funcție de înălțime sau ca părți ale unei serii. Dacă nu respectați cu strictețe sistemul zecimal Dewey (de care chiar și bibliotecile publice abdică uneori în aceste zile pentru ușurință în utilizare), atunci probabil că va trebui să reconciliați considerente uneori contradictorii.
Odată ce v-ați decis cu privire la principiile organizaționale de bază pentru bibliotecă, în ansamblu, s-ar putea să doriți să vă gândiți și la sisteme care să vă ajute să navigați în volumele individuale. Dacă vă simțiți confortabil să vă adnotați cărțile, puteți crea un index personalizat pe spatele unei cărți pe măsură ce o citiți. Pe acele pagini goale, se pot nota anumite numere de pagină și câteva cuvinte care să mă ajute să-mi amintesc ce mi s-a părut interesant acolo. În acest fel, îmi pot găsi cu ușurință calea înapoi la un citat sau la o secțiune cheie pentru a-l reciti și a face referire la el mai târziu. Dacă preferați să nu scrieți în cărțile domniilor voastre, puteți face ceva similar într-un jurnal de lectură separat. Așa face și subsemnatul.
Organizarea atentă a cărților este o modalitate bună de a vă asigura că obțineți de la bibliotecă toate beneficiile pe care vi le-ar putea oferi. De exemplu, gruparea cărților care vorbesc între ele vă poate ajuta să vedeți, dintr-o privire, conexiunile pe care le-ați făcut în lectura domniilor voastre. Gruparea clasicelor tale personale, așa cum au sugerat Berthoud și Elderkin, te poate încuraja să le ridici din nou pentru a te bucura de toate beneficiile recitirii. Când puteți găsi cu ușurință orice carte, este mai probabil să puteți face referire la ea sau să o împrumutați unui prieten.
Cu toate acestea, bibliotecile au obiceiul de a crește puțin sălbatic în timp; multe cărți nu pot fi clasificate cu ușurință, iar secțiunile tind să se estompeze în prezent. E bine si asa. O bibliotecă ar trebui să fie puțin haotică și contradictorie – la urma urmei, va conține inevitabil idei care nu sunt de acord între ele. O bibliotecă de armonie și ordine perfectă ar fi un loc destul de plictisitor și lipsit de inspirație.
În multe filme clasice oamenii puternici și bogați erau prezentați în bibliotecile proprii. În halate de mătase, în fotolii Chesterfield, fumând din pipă și răsfoind o carte. Deținerea unei biblioteci importante era semn de putere și bunăstare. Biblioteca era un însemn aristocratic.
Mă voi opri aici, mai am multe să spun, dar și mâine este o altă zi!
RADU COSIN ȘTEFĂNESCU, 7 noiembrie 2022, Evenimentul zilei
Sursa: https://evz.ro/horoscopul-lui-dom-profesor-7-noiembrie-2022-despre-biblioteci.html