„TESTAMENTUL” LUI STEVE JOBS
… Steve Jobs a sus?inut, în 2005, un discurs în fa?a absolven?ilor Universit??ii Stanford, un discurs alc?tuit din trei pove?ti, trei pilde desre sine, despre dragoste ?i pierderi, despre moarte. Momentul Stanford 2005 a fost unul dintre rarele momente în care Jobs a vorbit despre sine, despre faptul c? a fost adoptat, c? a renun?at la colegiu, despre apropierea mor?ii, dar ?i despre valorile pe care trebuie s
? le p?strezi vii.
Cite?te mai jos povestea vie?ii omului care avea s? schimbe lumea, spus? chiar de el:
Sunt onorat s? fiu cu voi ast?zi, la absolvirea uneia dintre cele mai bune facult??i din lume. Eu nu am terminat niciodat? facultatea. S? fiu sincer, acesta este momentul în care m? simt cel mai aproape de absolvirea unei facult??i. Azi, vreau s? v? spun trei lucruri din via?a mea. Atât. Nu e mare lucru. Doar trei pove?ti.
PRIMA POVESTE. Am renun?at la Colegiul Reed dup? primele ?ase luni. Totul a început înainte s? m? nasc. Mama mea biologic? era o student? tân?r? ?i nem?ritat? ?i a decis s? m? dea spre adop?ie. Ea voia foarte mult s? fiu adoptat de oameni care au terminat liceul ?i facultatea. Ini?ial, trebuiau s? m? adopte un avocat ?i so?ia lui. Doar c? s-au decis în ultimul moment c? voiau o fat?. A?a c? p?rin?ii mei, care se aflau pe lista de a?teptare, au primit un telefon în mijlocul nop?ii. „Sigur c? vrem s? îl adopt?m”, a fost r?spunsul lor. Îns?, ini?ial, mama mea biologic? a refuzat s? semneze actele de adop? ie, pentru c
? aflase c? nici viitorii mei p?rin?i nu terminaser? colegiul. Pân? la urm?, au convis-o, când i-au promis c
? eu voi merge la colegiu.
17 ani
mai târziu, am mers, dar am ales un colegiu la fel de scump ca Stanford, iar p?rin?ii mei, din clasa muncitoare, î?i d?deau toate economiile pe mine. Dup? ?ase luni, am sim?it c? nu m? ajut? la nimic colegiul. Nu ?tiam ce vreau s? fac cu via?a mea ?i nu ?tiam cum m? poate ajuta colegiul s? m? hot?r?sc. ?i mai ?i cheltuiam toate economiile pe care p?rin?ii mei le f?cuser?, de-a lungul vie?ii. A?a c? am renun?at, sperând c? totul va fi bine. A fost destul de înfrico??tor, dar, privind înapoi, a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. Am început s? merg doar la orele care m? interesau.
Nu a fost totul boem.
Nu aveam unde s? dorm, a?a c? dormeam pe jos, în camerele prietenilor. Returnam sticlele de Cola, care costau 5 cen?i, ca s? am cu ce s?-mi cump?r de mâncare, ?i mergeam 11 kilometri pe jos, în fiecare duminic?, ca s? iau o mas? bun? la templul budist Hare Krishna. De fapt, tot ceea ce am înv??at urmându-mi curiozitatea ?i intui?ia s-a dovedit a fi de nepre?uit. S? v? dau un exemplu.
La Colegiul Reed se f?ceau unele dintre cele mai bune cursuri de caligrafie. Fiecare poster ?i fiecare etichet? de pe fiecare raft din campus erau scrise frumos. A?a c? am urmat ?i eu cursul. Am înv??at acolo despre fonturile cu serife, f?r? serife, despre spa?iile ?i combina?iile dintre litere etc. Mi s-a p?rut fascinant, dar nu i-am g?sit o aplica?ie practic?. Abia peste zece ani am g?sit-o, când am inventat calculatorul Macintosh. Era primul calculator cu fonturi frumoase.
?i,pentru c? Windows a copiat Apple, probabil c? niciun calculator nu ar fi avut aceste fonturi dac? nu a? fi urmat acel curs. Mi-a fost greu s? fac aceast? conexiune (n.r. colegiu-Macintosh) în studen?ie, dar dup? zece ani totul a devenit clar.
Nu po?i face conexiuni dac? prive?ti doar înainte, ci doar dac? prive?ti înapoi. Trebuie s? ai încredere c? „punctele” se vor conecta la un moment dat, în viitor. Trebuie s? ai încredere în ceva: în curaj, în destin, în via??, în karma, nu conteaz?. Abordarea asta nu m-a tr?dat niciodat? ?i a f?cut diferen?a în via?a mea.
A DOUA POVESTE. A doua poveste este despre dragoste ?i pierderi. Am aflat de tân?r ce îmi place s? fac. Am fondat Apple, în garajul casei p?rin?ilor mei, pe când aveam doar 20 de ani. Am lucrat din greu ?i, în doar zece ani, Apple a ajuns s? valoreze 2 miliarde de dolari ?i s? aib? 4.000 de angaja?i. Aveam 30 de ani ?i tocmai lansasem calculatorul Macintosh, cu un an în urm?. Apoi, am fost dat afar?.
Cum s? fii dat afar? de la o companie pe care tu ai fondat-o
? P?i, pe m?sur? ce compania cre?tea, am angajat pe cineva despre care credeam c? este talentat s? conduc? Apple, al?turi de mine. Timp de un an, totul a mers bine, dar apoi viziunile noastre despre viitor au început s? difere, iar comitetul director i-a luat lui partea. Astfel, am fost dat afar?. Tot ceea ce cl?disem în întreaga via?? a disp?rut, era devastator.
Pentru câteva luni, nu am ?tiut ce s? fac. Sim?eam c? am dezam?git genera?ia de antreprenori dinaintea mea, c? am pierdut bastonul de mare?al care-mi fusese dat. M-am întâlnit cu David Packard (n.r. co-fondator Hewlett-Packard) ?i cu Bob Noyce (n.r. co-fondator Intel) ?i mi-am cerut scuze c? e?uasem atât de grav. Eram un e?ec public ?i chiar m? gândeam s? plec din Silicon Valley (n.r. unde au sediul marile corpora?ii tehnologice ale lumii). Dar, încet-încet, am început s? realizez ceva: înc? îmi pl?cea ce f?ceam. Lucrurile la Apple nu se schimbaser? deloc, eram respins, dar înc? eram îndr?gostit de tehnologie. A?a c? am luat-o de la cap?t.
Nu mi-am dat seama pe moment, dar faptul c? am fost dat afar? de la Apple a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodat?. Greutatea succesului a fost înlocuit? de u?urin?a de a fi din nou încep?tor, mai nesigur pe mine. Astfel, am intrat într-una dintre cele mai creative perioade ale vie?ii mele.
În urm?torii cinci ani, am fondat dou? companii, NeXT ?i Pixar, ?i m-am îndr?gostit de o femeie extraordinar?, care avea s? devin? so?ia mea. Pixar a creat primul film animat din lume, Toy Story, ?i acum este cel mai de succes studio pentru filme de anima?ie din lume. În mod incredibil, Apple a cump?rat NeXT, a?a c? eu m-am întors , iar tehnologia inventat? la NeXT este sufletul rena?terii Apple.
Sunt aproape sigur c? niciunul dintre aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dac? nu a? fi fost dat afar? de la Apple. A fost ca un medicament cu gust groaznic, dar de care pacientul avea nevoie. Uneori, via?a te love?te în cap cu o c?r?mid?. Nu-?i pierde speran?a. Sunt convins c
? singurul lucru care m-a f?cut s? continui a fost c? iubeam ceea ce f?ceam. Trebuie s? afla?i ce iubi?i ?i ce v? place. Asta este valabil atât pentru via?a profesional?, cât ?i pentru cea personal?. Munca v? va ocupa o mare parte din via?? ?i singurul mod în care pute?i fi complet satisf?cu?i este s? face?i ceea ce considera?i voi o meserie grozav?. Dac? n-a?i g?sit-o înc?, mai c?uta?i, nu v? resemna?i. La fel cum se întâmpl? ?i cu celelalte probleme de pe suflet, ve?i ?ti când a?i g?sit-o. ?i, la fel ca o rela?ie, devine din ce în ce mai bun? pe m?sur? ce trec anii. A?a c? trebuie s? c?uta?i ce v? place pân? g?si?i acest lucru. Nu v? resemna?i!
A TREIA POVESTE. A treia poveste este despre moarte. Când aveam 17 ani, am citit ceva de genul: „Dac? tr?ie?ti fiecare zi ca ?i când ar fi ultima, într-o zi sigur vei avea dreptate”. M-a marcat ?i, de atunci, m-am uitat în oglind? în fiecare diminea?? ?i m-am întrebat: „Dac? azi ar fi ultima zi din via?a mea, a? vrea s? fac ceea ce fac acum?”. Iar dac? r?spunsul era „nu” pentru mai multe zile în ?ir, ?tiam c? trebuie s? schimb ceva.
Faptul c? am ?tiut mereu c? voi muri în curând este „unealta”care m-a ajutat s? iau decizii importante în via??. Pentru c? aproape totul – a?tept?rile, mândria, frica de ru?ine sau e?ec – sunt lucruri care p?lesc în fa?a mor?ii, l?sând loc doar pentru ceea ce este important. Faptul c? î?i aduci aminte c? vei muri este cea mai bun? metod? pe care o cunosc eu de a evita capcana care te face s? crezi c? ai ceva de pierdut. Nu exist? niciun motiv pentru care s? nu î?i urmezi inima.
Acum un an (n.r. în 2004), am fost diagnosticat cu cancer. Mi s-a f?cut o tomografie la 7.30 diminea?a, care indica în mod clar c? am o tumoare pe pancreas. Nici nu ?tiam ce este pancreasul. Doctorii mi-au spus c?, aproape sigur, acest tip de cancer este incurabil ?i c? nu ar trebui s? m? a?tept s? tr?iesc mai mult de trei-?ase luni. Doctorii m-au sf?tuit s? merg acas? ?i s?-mi fac ordine în treburi, ceea ce în limbajul medicilor înseamn? s? te preg?te?ti de moarte.
Înseamn? s? încerci s? le spui copiilor t?i, în doar câteva luni, tot ceea ce credeai c? vei avea timp s? le spui în zece ani. Înseamn? s? te asiguri c? totul este preg?tit astfel încât s?-i fie cât mai u?or posibil familiei tale. Înseamn? s?-?i iei la revedere.
Am tr?it toat? ziua cu acest diagnostic în minte. Totu?i, mai pe sear?, am f?cut o biopsie, adic? doctorii mi-au b?gat un endoscop pe gât, prin stomac ?i intestine, mi-au b?gat un ac în pancreas ?i au scos câteva celule din tumoare. Eram sedat, dar so?ia mea, care era acolo, mi-a spus c?, în momentul în care s-au uitat la celule la microscop, doctorii au început s? plâng?, pentru c? s-a dovedit c? suf?r de o form? foarte rar? de cancer pancreatic, care se vindec
? prin opera?ie. Am f?cut opera?ia, iar acum m? simt bine.
A fost momentul în care m-am aflat cel mai aproape de moarte ?i sper s? r?mân? a?a pentru urm?torii zeci de ani. Faptul c? am trecut prin asta m? face s? v? spun un lucru cu pu?in mai mult? siguran?? decât atunci când moartea era un doar concept.
Nimeni nu vrea s? moar?. Nici m?car oamenii care vor s? ajung? în Rai nu vor s? moar? ca s? ajung? acolo. Cu toate astea, moartea este destina?ia pe care o împ?r?im cu to?ii. Nimeni nu a sc?pat de ea. ?i a?a ?i trebuie, pentru c? Moartea este, foarte probabil, cea mai bun? inven?ie a Vie?ii. Este agentul de schimbare a Vie?ii. Ea îi „cur???” pe cei b?trâni ?i face loc pentru cei „noi”. Deocamdat?, cei „noi” sunte?i voi, dar într-o zi, nu foarte îndep?rtat? de cea de azi, ve?i deveni treptat cei „vechi” ?i ve?i fi „cur??a?i”. Îmi pare r?u c? sunt dramatic, dar cam a?a e.
Timpul vostru este limitat, a?a c? nu-l irosi?i tr?ind în locul altcuiva. Nu fi?i prin?i în dogme, care înseamn? s? tr?i?i cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu l?sa?i „zgomotul” creat de opiniile altora s? v? distrag? de la vocea voastr? interioar?. ?i, cel mai important, ave?i curajul s? v? urma?i inima ?i intui?ia. Ele ?tiu, cumva, ceea ce vre?i s? deveni?i cu adev?rat. Tot restul este secundar.
Când eram tân?r, exista o publica?ie uimitoare, numit? „The Whole Earth Catalog” (Catalogul întregului P?mânt), care era una dintre bibliile genera?iei mele. A fost creat? de un tip pe nume Stewart Brand, aici în Menlo Park (n.r. aproape de Palo Alto, California), care a adus revista la via?? cu ajutorul talentului s?u poetic. Asta se întâmpla prin anii ’60, înainte s? apar? calculatoarele, a?a c? totul era f?cut cu ajutorul ma?inilor de scris, al foarfecelor ?i al camerelor foto polaroid. Revista era un fel de Google pe hârtie, 35 de ani înainte ca Google s? apar?. Era idealist? ?i plin? de „unelte” simple ?i no?iuni extraordinare.
Stewart ?i echipa lui au lansat câteva edi?ii ale „The Whole Earth Catalog” ?i, dup? ce revista ?i-a urmat cursul, au lansat un ultim num?r. Era mijlocul anilor ’70 ?i eu eram de vârsta voastr?. Pe coperta patru a ultimului num?r, era o fotografie cu un drum de ?ar?, la r?s?rit. Sub fotografie, erau cuvintele: „R?mâne?i Fl?mânzi. R?mâne?i Nebuni”. Era mesajul lor de r?mas bun, înainte de a se închide. Mereu mi-am dorit acela?i lucru pentru mine. Iar acum, când absolvi?i ?i o lua?i de la început, v? doresc asta ?i vou?.
R?mâne?i Fl?mânzi. R?mâne?i Nebuni.
V? mul?umesc foarte mult tuturor.
Stive JOBS
Sursa: Mihai SCHIAU – Gandul, 6 oct. 2011 (http://www.gandul.info/international/testamentul-lui-steve-jobs-8842683)