Un om se simţea veşnic împovărat de greutăţile vieţii. I se plânsese unui maestru spiritual vestit
– Nu mai pot! Viaţa mi-e un chin!
Maestrul lua o mână de cenuşă şi o lăsă să cadă într-un pahar plin cu apă curată, bună de băut, pe care-l avea pe masă, spunând:
– Acestea sunt suferinţele tale.
Toată apa se tulbură şi se murdări. Maestrul aruncă apă, lua o altă mână de cenuşă la fel cu cea dinainte, i-o arăta omului nostru, se apropie de fereastră şi o aruncă în mare. Cenuşa se împrăştie într-o clipă, iar marea rămase la fel ca înainte.
– Vezi?, îl întrebă înţeleptul. În fiecare zi trebuie să alegi între a fi un pahar cu apă sau marea.
Sunt prea multe inimi neîncăpătoare, prea multe suflete şovăitoare, prea multe minţi nepricepute şi braţe închise. Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu îndrăzneala prostească, temeritatea inconştientă, ci adevăratul curaj, care în faţa fiecărei probleme spune liniştit:” Există cu siguranţă o soluţie pe undeva, iar eu o voi găsi!”.
Sursă: Taifasuri, nr. 160/2008.