- SCRISOARE CĂTRE PĂRINŢII MEI
Dragă mamă şi tată,
Scriu această scrisoare în momentul morţii mele pentru a-mi lua rămas bun şi pentru a vă mulţumi pentru toate binecuvântările cu care mi-aţi umplut viaţa.
Acum înţeleg că tot ceea ce aţi făcut pentru mine, aţi făcut din dragoste. Că, în ciuda greşelilor pe care le-am făcut şi a situaţiilor neplăcute în care v-am pus prin ignoranță, aţi fost întotdeauna gata să mă ajutaţi. Îmi dau seama că aţi acţionat întotdeauna în interesul meu şi că aţi făcut tot ceea ce aţi putut.
Înţeleg acum că aveţi, de asemenea, un istoric al experienţelor bune şi rele, că aveţi răni şi temeri ca oricine altcineva şi că aţi acţionat întotdeauna în conformitate cu ceea ce aţi crezut că este cel mai bine pentru noi toţi.
Vreau să-mi cer scuze pentru că v-am învinovăţit pentru lucrurile care au mers prost în viaţa mea şi recunosc aici şi acum că eu am fost singura persoană responsabilă de acţiunile mele. Am fost liber să-mi aleg soarta şi este vina mea că sunt în situaţia în care mă aflu.
Vreau să-mi cer scuze pentru că v-am judecat şi pentru că m-am concentrat asupra slăbiciunilor şi defectelor voastre. Acum ştiu că nu aveam dreptul să fac asta, căci nimeni nu ştie cum e să fii în locul vostru şi acum înţeleg că este o greşeală să vrei să schimbi oamenii, că trebuie să-i acceptăm aşa cum sunt.
Sper că într-o zi veţi înţelege că sunt mândru că am fost fiul vostru şi că, dacă mi-ar fi fost dată şansă de a-mi alege părinţii, v-aş fi ales pe voi.
Îmi pare foarte rău pentru durerea pe care v-am provocat-o. Sunt sigur că iubirea voastră unul faţă de celălalt vă va da puterea de a depăşi această situaţie şi toate celelalte situaţii dificile în care te pune viaţa.
Mamă, tată, vă mulţumesc că m-aţi iubit şi aţi avut grijă de mine. Vă mulţumesc că aţi fost răbdători cu mine şi m-aţi învăţat atât de multe.
Vă mulţumesc că mi-aţi dat viaţa.
Vă iubesc,
Fiul vostru…
- SCRISOARE CĂTRE COPILUL PE CARE NU L-AM CUNOSCUT
Dragă fiule/fiică,
În timp ce aştepţi să vezi lumina pentru prima dată, scânteia vieţii mele se stinge lent.
Sunt uimit că, deşi nu te-am văzut nici măcar o singură dată, simplu fapt că am aflat că exişti îmi umple ultimele momente ale vieţii cu bucurie şi speranţă.
Nu pot explica de ce, în ciuda faptului că nu te-am ţinut niciodată în braţe, sunt plin de iubirea cea mai profundă pentru tine. Probabil deoarece, pentru mine şi pentru toţi ceilalţi, tu reprezinţi o rază de speranţă pentru o lume mai bună, sau pentru că tu eşti dovada că cineva acolo sus încă mai crede că putem face o treabă mai bună cu vieţile noastre şi că merităm o altă şansă la fericire.
Te rog, nu lăsa moartea mea să devină o cicatrice în viaţa ta. Trebuie să ştii mereu că mi-am luat propriile mele decizii şi că a trebuit să înfrunt consecinţele acţiunilor mele. Eşti o fiinţă umană nouă şi nu trebuie să suferi pentru greşelile pe care le-am făcut. Nu permite nimănui să încerce să-mi transforme moartea într-o tragedie, pentru că nu este. Toţi murim mai devreme sau mai târziu, si noi toţi lăsăm în urma oportunităţi irosite pentru lucrurile pe care le-am fi putut face. Dar lucrurile pe care le-am fi făcut nu există; numai ceea ce facem este real.
Nu lăsa să te afecteze prea mult faptul că nu ai un tată. Putem accepta cu toţii realitatea, atâta timp cât nu ne agăţăm de ceea ce ar fi putut fi. Deoarece nici ceea ce ar fi putut fi nu există; numai ceea ce este real există.
Deschide-ţi inima pentru a primi iubire de la mama ta şi de la toţi cei din jurul tău. Dacă o faci, îţi vei da seama că nu ai nevoie de dragostea mea sau de prezenţa mea. Va exista suficientă iubire pentru tine în absenţa mea.
Oferă-i lumii marele dar al iubirii şi al personalităţii tale. Nu lăsa teama să te oprească să faci ceea ce îţi doreşti. Fii convins că eşti un miracol şi că viaţa vrea să aibă grijă de tine, aşa cum are grijă de toţi copiii săi.
Bucură-te de viaţa ta şi fă din ea o experienţă minunată.
Te iubesc,
Tatăl tău…
- SCRISOARE CĂTRE LAURA
Astăzi îmi dau seama că am petrecut o mare parte a vieţii mele trăind în viitor, umplându-mă de teamă despre ceea ce s-ar putea întâmpla şi imaginându-mi ce ar trebui să fie. Trăind astfel, deseori am stricat momentele preţioase pe care le aveam împreună.
Cei mai mulţi îşi petrec viaţa privind către viitor, făcând planuri şi imaginându-şi ce se va întâmpla şi ce vor obţine. De aici, din patul de moarte, totul pare diferit. Din această perspectivă, văd lucrurile din viaţa mea aşa cum erau cu adevărat. De aici pot să văd că lucrurile importante din viaţa nu sunt realizările sau obiectivele, nici acumularea de bogăţie sau cunoştinţe, nici să arătăm lumii cât de mult valoram; lucrul cu adevărat important este să fii cu cei dragi. Sărutările, îmbrăţişările, mângâierile, râsetele, împărtăşirea, dragostea noastră unul pentru celălalt: pentru acestea am fost făcuţi să petrecem timpul. Ştiu că te-am pus în situaţii grele, încercând să te schimb. Nu mi-am dat seama că nu am dreptate să fac acest lucru, deoarece nu mi-ai aparţinut. Sper că înţelegi că eşecurile mele nu au fost motivate de rea-voinţă, ci de ignoranţă, de teama de a nu fi rănit, de ideea greşită că nu merităm dragostea ta şi de teama mea de angajament faţă de tine.
Vreau să-ţi cer iertare pentru greşelile mele şi să te eliberez de pretenţiile şi nevoile mele. Nu a fost niciodată responsabilitatea ta să compensezi defectele mele şi nu ai fost niciodată responsabilă să mă faci fericit.
Tot ce am în inima mea este bucuria că te-am întâlnit, recunoştinţa pentru timpul fericit pe care l-am petrecut împreună şi dragostea pentru tine.
Te iubesc,
Iubitul tău…
- SCRISOARE CĂTRE MINE
Salut, prietene,
Te numesc prieten pentru că vreau să fiu prietenul tău acum. Pentru mult timp mi-am fost cel mai rău duşman; de fapt, mi-am fost singurul duşman.
Eu am fost cel care a lăsat teamă să-mi domine viaţa. Eu am fost cel care s-a agăţat de traumele din trecut pentru a umple prezentul cu suferinţă. A fost propria mea voce, cea care îmi rostea în minte că nu merităm nimic bun şi că sunt inferior altora.
Eu singur m-am umplut cu nesiguranţă şi îndoială, gelozie şi resentimente. M-am judecat singur şi am criticat tot ce am făcut. Mi-am deteriorat propria sănătate şi bunăstare şi am fost responsabil de problemele din viaţa mea. Soluţiile şi răspunsurile la toate acestea erau în mine.
Eu am fost acuzatul, judecătorul şi călăul din viaţa mea. Am pronunţat sentinţele şi am impus pedepsele.
Şi totuşi, astăzi mă iert pentru tot, pentru că îmi dau seama că întotdeauna am făcut tot ce am putut mai bine. Înţeleg că am fost sensibil şi vulnerabil, la fel ca toate fiinţele umane, şi că experienţele din viaţa mea mi-au modelat personalitatea. Astăzi refuz orice vinovăţie faţă de greşelile mele, pentru că nu ajută nimănui şi nici nu rezolvă nimic.
Am aflat târziu că eram capabil să-mi schimb viaţa, în ciuda rănilor mele şi a situaţiilor din jurul meu. Mi-a trebuit mult să înţeleg că sunt propriul meu stăpân, că gândurile mele îmi determina existența, că nu eram sclavul împrejurărilor şi că era în puterea mea să mă schimb, să devin mai bun şi să trăiesc în armonie.
Acum constat că viaţa mea a fost minunată, în ciuda pierderilor şi traumelor pe care le împărtăşeam cu toţii. Sunt recunoscător pentru oportunitatea avută de a vedea, a auzi, a simţi şi a gusta, oportunitatea de a-mi împărtăşi viaţa cu ceilalţi şi oportunitatea de a-i iubi pe cei din jurul meu.
- Astăzi renunţ la resentimentele vechi împotriva altora şi împotriva mea.
- Astăzi rup lanţurile cu care m-am legat.
- Astăzi mă eliberez de teamă şi de vină.
- Astăzi mă iert pentru toate greşelile mele.
- Astăzi admit că nimeni nu îmi controlează gândurile.
- Astăzi admit faptul că nimeni nu îmi controlează sentimentele.
- Astăzi mă declar liber de toate rănile mele.
- Astăzi este o zi bună pentru a muri.
Mă iubesc,
Cea mai importantă persoană din viaţa mea…
Anand DILVAR
Sursă: Prizonierul: O poveste despre iertare, eliberare şi iubire/DILVAR, Anand. – Bucureşti: LIFESTYLE, 2019, pp. 97-104.
Selecție și editare, Ioan P. ALEXA