10 POVESTIRI SUFITE ÎNŢELEPTE

10 POVESTIRI SUFITE ÎNŢELEPTE
De cele mai multe ori misticii sufiţi se foloseau de aceste poveşti pentru a le transmite ucenicilor înţelepciunea lor interioară. Astfel, aceştia puteau transmite mesaje care ar fi încăput pe sute de pagini, în doar câteva paragrafe. Aceste poveşti au circulat din generaţie în generaţie. Poveştile sufite sunt recunoscute pentru înţelepciunea şi pentru lecţiile de viaţă pe care ni le oferă. Anumite mesaje ale acestor povesti s-ar putea să nu le înţelegi imediat, de aceea este important să meditezi o mică perioadă de timp asupra mesajului pe care povestea încearcă să ţi-l transmită. Cu siguranţă acesta va ajunge la tine la un moment dat, notează e-dimineata.ro.
(Elena TUDOR, 19 mai 2014)
1. RUGĂCIUNEA
Rabiya, un mare mistic sufit, obişnuia să treacă în fiecare zi prin aceeaşi piaţă şi să strige adevărul pe care-l cunoscuse. De câteva zile stătea şi privea un mistic care se ruga în faţa unei moschei “Doamne, deschide uşa! Lasă-mă să intru! De ce nu mă asculţi? De ce nu-mi auzi rugăciunile?”
În acea zi, Rabiya nu a mai putut tolera suferinţa misticului. Hassan plângea şi strigă iar şi iar “Deschide-mi uşa. De ce nu-mi auzi rugăciunile?”
De fiecare dată când îl auzea pe Hassan obişnuia să zâmbească, dar astăzi nu a mai putut suporta suferinţa acestuia. A mers către Hassan şi i-a spus “Încetează cu tâmpeniile! Uşa este deja deschisă, de fapt, eşti deja înăuntru!”
Hassan l-a privit pe Rabiya, iar acel moment a devenit pentru el un moment al unei revelaţii. Acesta i-a spus lui Rabiya “Ai venit la timp; altfel aş fi strigat toată viaţa! De ani de zile obişnuiesc să strig. Unde ai fost până acum? Probabil m-ai mai văzut strigând, plângând.”
Rabiya i-a răspuns “Da, dar adevărul nu poate fi aflat decât la momentul potrivit. Aşteptam momentul oportun. Astăzi am reuşit să-ţi spun. Probabil dacă-ţi spuneam ieri, te enervai. Dacă-ţi spuneam probabil îmi spuneai că-ţi distrug momentele de rugăciune.”
2. BANCHETUL
Un om sărac, îmbrăcat în haine zdrenţuroase, a venit la palat să participe la un banchet. Din curtoazie, acesta a fost primit, dar, din cauza hainelor sale a fost aşezat la sfârşitul mesei. În momentul în care platourile au ajuns la el, nu mai se afla mâncare pe ele.
Acesta a plecat de la banchet şi s-a întors câteva ore mai târziu îmbrăcat în robe şi gătit cu bijuterii scumpe pe care le-a împrumutat de la un prieten bogat. De această dată, a fost aşezat în fruntea mesei. Imediat, i-au fost aduse cele mai delicioase mâncăruri.
“Ce mâncăruri alese se afla pe farfuria mea!” spunea şi din când în când îşi mai freca lingura burduşită de mâncare de hainele scumpe.
Un nobil de lângă el, nedumerit fiind, l-a întrebat “Domnule, de ce faceţi asta?”.
“Oh,”, a răspuns el zâmbind, “Scuză-mă că fac asta, dar hainele acestea mi-au adus toate aceasta mâncare, este de cuviinţă ca ele să mănânce primele.”
3. UN MORMAN DE CRANII
Aceasta este o poveste despre Bayazid, un mistic sufit. Acesta trecea printr-un cimitir şi a descoperit într-un loc o grămadă de cranii. Din curiozitate a luat un craniu şi s-a uitat la el. El a crezut întotdeauna că toate craniile sunt la fel, dar craniile nu sunt la fel. Erau trei tipuri de cranii diferite, toate diferenţele se regăseau în modul în care arata zona urechilor.
El l-a întrebat pe Dumnezeu “Doamne! Ce încerci să-mi spui?”. Bayazid a auzit o voce care i-a spus “Există trei tipuri de oameni. Unii aud cu o singură ureche. Nu ajung niciodată nicăieri. De fapt, aceştia aud doar vibraţii şi câteva sunete. Un alt tip de oameni aud, doar că momentan. Aud doar cu o singură ureche, iar cealaltă ureche este pierdută în lume. Există alţi oameni care aud cu ambele urechi şi sunetele ajung în inimă.”
Dumnezeu a continua şi i-a spus “Bayazid, te-am adus aici să-ţi amintesc ceva. Atunci când vorbeşti cu oamenii, vorbeşte doar cu cei care ascută şi îţi pun vorbele la inimă. Altfel, nu-ţi irosi energia şi nu-ţi pierde timpul. Viaţa ta este preţioasă. Ai un mesaj de transmis.
4. NU EXISTĂ SCOP
Există o poveste spusă de sufiţi despre un om care a citit despre anumiţi ucenici ai unor mistici care, la ordinele maestrului lor, nu s-au atins de carne şi nu au fumat niciodată. În căutarea sa, a ajuns prin rândul acestor oameni. Acesta le-a adoptat stilul de viaţă în speranţa că va trăi o sută de ani. Dintr-o dată, unul dintre ucenici a şoptit “Vine marele maestru!”. Toţi s-au ridicat în timp ce maestrul a păşit în încăpere. Nu părea să aibă mai mult de cincizeci de ani.
“Ce vârstă are şi ce mănâncă?”, a întrebat omul nostru.
“Are vârsta de 150 de ani şi cu siguranţă niciunul dintre noi nu vom atinge această venerabilă vârstă.”, i-a şoptit unul dintre ucenici. “Dar, desigur, acum îi sunt permise douăzeci de trabucuri şi trei fripturi pe zi, din moment ce acum a depăşit cu mult aceste frivolităţi şi ispite!”.
5. CALEA CĂTRE DUMNEZEU ESTE UNA INTERIOARĂ
Un om a cumpărat o vacă şi încercă să o aducă acasă. Omul nostru nu prea era priceput la creşterea vacilor şi încercă să o tragă pe vaca de coarne pentru a o duce acasă. Vaca nu vroia, era foarte încăpăţânată. Un mistic sufit stătea şi privea toată scenă. Acesta i-a spus omului “Se pare că nu prea te pricepi. Asta nu este cel mai bun mod prin care o poţi face să te urmeze spre casă.”
Omul i-a spus “Ce trebuie să fac, pentru că eu nu sunt chiar atât de puternic. Vaca este mult mai puternică şi mă trage după ea.”
Misticul i-a dat o mână de iarbă verde şi i-a spus “Mergi în faţa ei şi tine aceasta iarbă îndeajuns de aproape încât ea să nu o poată mânca. În timp ce ea va încerca să mănânce iarbă, tu îndreaptă-te uşor spre casă.”
Omul nostru a pornit spre casă, iar sfatul misticului a dat roade, distanţa dintre vaca şi iarba rămânând aceiaşi. Când a intrat în curte, omul nostru a închis poarta.
Religiile au agăţat în acelaşi fel morcovi în faţa ta. Acele speranţe nu se vor îndeplini niciodată, ele sunt lipsite de speranţă. Nu sunt altceva decât promisiuni goale.
6. IDENTIFICAREA ESTE NENOROCIRE
Junaid se plimba prin piaţă împreună ucenicii săi. Un bărbat trăgea o vacă de o frânghie, iar Junaid i-a spus omului “Aşteaptă!”. Acesta le-a spus ucenicilor “Înconjuraţi omul şi vaca. O să vă învăţ ceva.”
Omul s-a oprit – Junaid a fost un mistic celebru – fiind şi el interesat în ceea ce avea Junai de spus. Junaid şi-a întrebat ucenicii “Cine este legat de celălalt? Este vaca legată de acest om sau este omul legat de vacă?”. “Desigur,” ucenicii au spus “vaca este legată de om. Omul este stăpânul, el ţine funia, vaca trebuie să-l urmeze oriunde se duce.”
Junand, luând un cuţit, a tăiat sfoară şi le-a spus “Ia vedeţi acum!”. Vaca a luat-o la sănătoasa.
Omul nostru a alergat după vaca, iar Junaid le-a spus ucenicilor “Priviţi ceea ce se întâmplă! Acum vă puteţi da seama cine este stăpânul; vaca nu este interesată de acest om, de fapt ea încearcă să-şi găsească libertatea. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu mintea voastră. Toate prostiile pe care le păstraţi în minte nu sunt interesate de voi. Voi sunteţi interesate de ele. În momentul în care vă pierdeţi interesul şi înţelegeţi utilitatea acestora, vor fugi aşa cum a încercat şi vaca să o facă.
7. VISUL
Un călător a venit în vizită la Chisthi. Acesta dorea să-l domine într-o dezbatere cu ajutorul cunoştinţelor sale din Coran. Atunci când a intrat, Chisthi a luat iniţiativă şi i-a povestit acestuia de un vis pe care-l avea de ceva vreme. Amândoi se aflau în acest vis. Acesta a continuat să-i descrie visul “Aveai mâna într-un borcan de miere, în timp ce mâna mea se afla într-o latrină.”
Vizitatorul s-a grăbit să interpreteze visul “Este destul de evident! Preocupările tale şi viaţa ta este una greşită în timp ce eu trăiesc o viaţă neprihănită.”
“Dar”, a spus înţeleptul Chisthi “visul nu se opreşte aici.”. “Tu îmi lingeai mana în timp ce eu ţi-o lingeam pe a ta.”
8. SOARELE ŞI PEŞTERA
Într-o bună zi soarele şi o peşteră au purtat o conversaţie. Soarele nu a reuşit să înţeleagă ce înseamnă “întunecat şi rece”, iar peştera nu reuşea să înţeleagă ce înseamnă “luminos şi clar”, aşa că au decis că pentru o vreme să schimbe rolurile. Peşteră a mers până la soare şi a spus “Depăşeşte cu mult limitele frumuseţii. Acum vino şi tu să vezi unde trăiesc eu.” Soarele a mers la peşteră şi a spus “Doamne! Eu nu va nici o diferenţă.”
9. SCHIMBA LUMEA!
Bayazid, un mistic sufit, scria în autobiografia sa “Când eram tânăr, fundaţia tuturor rugăciunilor mele era “Doamne dă-mi energie ca să pot schimba lumea”. Toată lumea credea că este ceva în neregulă cu mine. Eram un revoluţionar şi doream să schimb lumea.”
“Când am devenit un pic mai matur am început să mă rog: “Mă simt copleşit. Viaţa pare să-mi scape printre degete – jumătate din viaţa mea s-a dus şi nu am schimbat nici măcar o singură persoană, cum cred c-aş putea schimba o lume întreagă.” Aşa că i-am spus lui Dumnezeu “Familia o să-mi fie îndeajuns. Dă-mi putere să-mi schimb familia!”
“Când am îmbătrânit”, sune Bayazid, “mi-am dat seama că până şi încercarea de a-mi schimba familia este una dificilă şi până la urma cine sunt eu ca să-i schimb?” Aşa că m-am rugat la Dumnezeu “Am ajuns la un moment important al vieţii mele. Doamne permite-mi măcar să fac asta: ajută-mă să mă schimb!”
Dumnezeu mi-a răspuns “Acum nu mai ai timp. Asta trebuia să mă fi rugat de la început. Atunci încă mai există această posibilitate.”
10. FRUCTUL RAIULUI
A existat odată o femeie care auzise de fructul raiului. Şi-l dorea cu ardoare.
Aceasta l-a întrebat pe un înţelept pe nume Şabăr “Cum pot găsi acest fruct, astfel încât să pot ajunge la cunoaştere imediat?”. “Eu te sfătuiesc să studiezi alături de mine.”, spuse înţeleptul. “Dacă nu vei face asta, vei fi nevoită să călătoreşti lipsită de cunoaştere prin această lume.”. Ea l-a părăsit şi a căutat un alt înţelept. L-a găsit pe Arifun, apoi pe Hakim şi căutarea a continuat.
Şi-a petrecut treizeci de ani din viaţă în această căutare. În cele din urmă a descoperit o grădină. Acolo se afla Arborele Cerului, iar de crengile acestui copac atârnau luminoase aceste fructe ale raiului. Lângă copac se afla Şabăr, primul înţelept.
“De ce nu mi-ai spus de la început că tu eşti custodele acestui copac?”, îl întrebă ea.
“Deoarece nu m-ai fi crezut. În plus, acest copac produce fructe o dată la treizeci de ani şi treizeci şi trei de zile.”

Sursă: https://caplimpede.ro/cele-zece-povesti-cu-talc-care-te-vor-ajuta-sa-dobandesti-intelepciunea-sufita/
Tags: