TU TRECI SENIN (CINE A SCRIS ”DESIDERATA”?)

Ascultaţi, atunci, înţelepciunea înţeleptului:

“Prin zarvă şi prin iureş, tu treci senin
Şi adu-ţi aminte câtă pace e în linişte.
Pe cât posibil, fără a te supune,
Caută să te împaci bine cu toată lumea.
Rosteşte-ţi adevărul calm şi limpede
Și ascultă ce au de spus ceilalţi, chiar şi unul îngust la minte sau un neştiutor,
Căci au şi ei, povestea lor.”

Intrăm astăzi într-una dintre cele mai frumoase lumi, cea a unui document intitulat ” Desiderata”. E straniu fiindcă a apărut de multe ori și a dispărut de multe ori, astfel că nimeni nu știe cu exactitate cine l-a scris. Adevărul are capacitatea de a apărea iar și iar, căci din cauza prostiei omenești se pierde iar și iar.
Se pare ca ”Desiderata” este unul dintre documentele cele mai vechi existente astăzi, însă el ii este atribuit unui poet, Max Ehrmann. În cartea lui de poeme figurează și textul acesta ca fiind un poem scris de el, publicat ca fiind creația lui proprie în 1927 în America, deși în prima ediție el vorbește despre legenda care spune ca acest mic document ar fi fost descoperit pe o plăcuță ce fusese instalată în Biserica St. Paul din Baltimore atunci când a fost construită în 1692, dar care s-a pierdut. Nu mai există nimic care să dovedească dacă Biserica St. Paul din Baltimore a fost sau nu o plăcuță cu acest text. Legenda a rămas, ea există. Se pare ca Max Ehrmann a avut din nou viziunea lui. Ia venit sub forma unei viziuni. El nu este adevărat autorul lui, ci numai un receptor, nu medium.
Același lucru s-a întâmplat și în cazul multor altor documente. S-a întâmplat cu ”Vocea tacerii” a lui Blavatsky; ea trece drept autoarea cărții, dar cartea e străveche. Ea a descoperit-o în meditațiile sale; i-a apărut.
Multe părți din ”Așa grăit-a Zarathustra” sunt și ele de dată foarte veche și tot așa stau lucrurile și în cazul ”Rubayatelor” lui Omar Khayyman. ”Lumina pe cale” a lui Mabel Collins intră în aceeași categorie. ”Profetul ” lui Khali Gibran de asemenea.
Am trecut prin toate poemele lui Max Ehrmann, dar niciunul nu are aceeași calitate, nici măcar unul singur. Dacă ”Desiderata” ar fi fost scrisă de el, atunci multe poeme de aceeași calitate ar fi izvorât din el. Nu s-a întâmplat așa. De fapt, ”Desiderata” pare atât de diferită de toate poeziile sale încât e cu neputință să crezi că s-a născut din aceeași persoană.
Același lucru e valabil și pentru ”Lumina pe cale” a lui Mabel Collins. Documentele acestea sunt documente stranii. Se poate ca ele să fi existat dintotdeauna – dispărând iar li iar la nivel vizibil, dar adevărul se manifestă…Ori de câte ori se găsește un suflet vulnerabil, un om receptiv, adevărul reîncepe să curgă prin el. Iar omul respectiv va crede, desigur, că ”eu o scriu”.
Acesta este motivul pentru care ”Upanișadele” nu au nume de autori; nimeni nu știe cine le-a scris, fiindcă cei care le-au receptat erau oameni foarte vigilenți și conștienți. Erau mistici, nu poeți.
Aceasta este deosebirea dintre poet și mistic: atunci când i se întâmplă ceva misticului, acesta este perfect conștient de faptul că ceea ce se întâmplă vine de dincolo de el, ca nu din el vine. E bucuros peste măsură; se înveselește pentru că a fost ales ca vehicul, ca medium, însă egoul lui nu poate revendica lucrul respectiv. De multe ori, mistic devii doar atunci când ai lăsat în urmă egoul. Dar poetul e plin de ego – nu mereu, dar aproape mereu. La răstimpuri, când uită de ego, atinge aceeași lume care e lumea misticului. Dar misticul trăiește acolo, în vreme ce poetul doar rareori are o străfulgerare a ei. Iar fiindcă egoul său e mort, el revendică imediat creația ca fiind a sa. I
Însă toți vizionarii erau conștienți de ceea ce li se întâmpla…
OSHO
Sursa: : Îndreptar spiritual/ OSHO; trad.: Carmen Ştefania NEACŞU.- Cristian: Mix, 2012, pp. 9-10.
Selecție și editare de Ioan P. ALEXA