Aplecarea adânc? pentru studiu si erudi?ie, nepotolita sete de lectur?, pasiunea pentru cronici b?trâne si pentru informa?ia c?utat? în fondurile arhivistice ale institu?iilor publice sau private constituie una dintre coordonatele personalit??ii eminesciene.
IMAGINE
Pe lâng? meseriile de revizor ?colar ? i gazetar, care l-au ajutat s
? supravie?uiasc? în momentele dificile ale vie?ii sale, Mihai Eminescu a fost de mai multe ori ?i bibliotecar. Dup? bibliotecariatul voluntar al elevului de gimnaziu (Eminescu s-a îngrijit de buna func?ionare ?i înzestrare a bibliotecii gimnazi?tilor români de „la K.K. Obser-Gymnasium”), poetul îndepline?te pentru a doua oa
r? aceast? sarcin?, în 1871 când este ales bibliotecar al Societ??ii studen?e?ti „România Jun?”, c?reia îi doneaz? împreun? cu un coleg operele lui Gheorghe ?incai.
Mai târziu, cu sprijinul ministrului de instruc?ie de atunci, Titu Maiorescu, este numit, la 23 august 1874, director la Biblioteca Centra
l? din Ia?i (azi Biblioteca Central? Universitar? „Mihai Eminescu”), unde î?i preia atribu?iunile începând cu 1 septembrie, cu un salariu de 200 de lei noi. Mul?umirea resim?it? la primirea acestui post, Eminescu ?i-o exprim? î ntr-o scrisoare adresat
? Veronic?i Micle (sept. 1874): „Sunt fericit c
? mi-am ales un loc potrivit cu firea mea singuratic? ?i dornic? de cercetare. Ferit de grija zilei de mâine, m? voi cufunda în trecut, mai ales în trecutul nostru atât de m?re? în fapte ?i oameni…”. Bogatei activit??i bibliotecare a poetului, de organizare si completare a colec?iilor i se pune cap?t prin numirea sa nea?teptat?, la 1 iulie 1875, în postul de revizor ?colar peste jude?ele Ia?i ?i Vaslui.
Eminescu revine la Biblioteca Central? Ia?i în toamna anului 1884; aici, pân? în 1886 el func?ioneaz? cu interminen?e, ca sub-bibliotecar, perioad? mai pu?in fructuoas? fa?? de etapa anterioar?, activitatea sa limitându-se la modeste lucr?ri de secretariat sau la în?tin??ri de restituire a c?r?ilor la serviciul cu publicul.
Revenirea la biblioteca ie?ean? are semnifica?ii mai profunde, putând fi socotit? ca un „punct terminus” al periplului eminescian prin art
? ?i via??: marea crea?ie poetic? era încheiat?, iar Mihai Eminescu traversa deja o prim
? perioad? a bolii care l-a r?pus.
IMAGINE
F?r? a de?ine o pondere biografic? deosebit?, bibliotecariatul fiind numai o ipostaz? trec?toare a poetului, perioadele în care numele s?u a fost legat de Bibliuoteca Centrala din Ia?i constituie o m?rturie semnificativ? despre caracterul exemplar al personalit??ii lui Mihai Eminescu, cea a unui creator „înd?r?tul c?ruia st?tea un om de cultur? complet, încins de toate pasiunile spiritului ?i deschis c?tre toate formele de cunoa?tere.” (Constantin Noica).
15 ian. 2008