Oamenii î?i as cu
nd mereu propria deziluzie, dec?derea, vârsta. C
um se face c
? nu-? i dau n
iciodat? seama de ceea ce vor deveni, din moment ce chipurile lor con?in deja chipurile pe care le vor avea peste douazeci de ani
?
– fragment din „C?l?toria unui tânar spre Viriconium”.
Surs?: Viriconium – M. John HARRISON.- Bucure?ti: Ed. Tritonic, 2006.
R?spunsul meu: Nu ne cunoa?tem pe noi în? ine, ne este team
? s? vedem în tinere?e cum am ar?ta la b?trâne?e, nu vrem s
? ne d?m seama, pur ?i simplu! Dar Dvs. ce p?rere ave?i?