Marul trebuie gustat: Povestioara cu talc

A  fost odata un mare maestru budist care a c

erut elevi lor

lui sa descrie un mar. In timp ce punea marul pe masa, le-a zis: “Cel ce poate sa imi descrie cel mai bine marul, poate sa vina in pustiu cu mine.”

Un elev a vorbit despre originea marului si cum a fost el introdus in tara lor. Al doilea a vorbit despre modalitatile diferite in care pot fi folosite merele in obtinerea cidrului, sosurilor si deserturilor. Al treilea a scos, in liniste, un cutit mic din buz

unar. A taiat o bucata si i-a pus-o maestrului in gura. Apoi, cu delicatete, i-a impins falca in sus astfel incat acesta sa poata musca din ea.

“Da, asa este”, a spus maestrul celui de al treilea discipol. “Nu putem folosi cuvinte ca sa descriem un mar.

El trebuie descris cu limba, dintii si gura. El trebuie gustat.”

Ca si in cazul marului,

singura cale de a ne cunoaste sentimentele profunde nu este cea a mintii sau a gandurilor noastre conceptuale ci aceea prin care reusim sa le experimentam cu inimile noastre.

Sursa: Sanatatea femeii in intelepciunea chineza – XIAOLAN ZHAO.- Bucuresti: Ed. ALL, 2008.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *