Când au fost alunga?i din Rai, Adam ?i Eva au plecat plini de ciud
? ?i sup?rare. Aveau fe?ele întunecate, gurile schimonosite de durere, iar inimile le erau pline de am?r?ciune.
Pe rând, se acuzaser?, se insultaser?, se amenin?aser?.
„Nenorocitule, nu e?ti decât neputincios…”, striga Eva.
„E doar vina ta!”, vocifera Adam pân? r?gu?i. Mergeau cu pumnii încle?ta?i, cu ochii scânteind de mânie ?i împov?ra?i foarte.
Toate acestea îl î ntristau pe Dumnezeu.
Se hot?rî s? adauge ceva Crea?iei. Ceea ce nu fusese prev?zut în planul ini?ial. Trecu u?or pe lâng? b?rbat ?i femeie ?i le atinse inima ?i ochii.
F?cu lacrimile.
Adam ?i Eva începur? s? plâng?. Povara ?i mânia ce-o aveau în suflet se topi.
O nou? duio?ie îi înv?lui ?i se îmbr??i?ar?.
Bruno FERRERO – Secretul pe?tilor ro?ii, 2005.