De cate ori ma uit in biblioteca ma apuca un fel de tremurici intelectual ca atunci cand vezi un film bun la televizor si constati dupa aia ca l-ai mai vedea si a doua si a treia oara.
Ingalben indu-se
incetisor in biblioteca, sute de carti asteapta, cuminti, sa fie citite. In baie, un dulapior asteapta si el de vreo doua luni sa fie montat, iar pe balcon un rand de borcane goale asteapta sa ia drumul boxei.
Bombardati mai mereu cu tot felul de informatii, cu creierul strans bine in menghina stresului zilnic, uitam de cele mai multe ori sa separam graul de neghina, sa facem curatenie de primavara in camara mintii si sa oprim doar ce este esential. Literatura despre alienarea omului modern s-a scris cat sa umpli un marfar cu multe vagoane.
Degeaba! Poate ca acum, in timpul celui mai lung si mai greu post de peste an, e timpul sa ne gandim serios la ceea ce ne este esential si e cazul sa lasam deoparte lucrurile care ne manaca nervii, timpul si ficatul.
Nu tot ce am citit in viata ne este folositor.
Nu toate medicamentele luate au fost necesare, nu
toti oamenii cu care am vorbit au meritat efortul. Din cand in cand, e bine sa facem o pauza, sa tragem linie si sa socotim. Si asa cum e bine a fa ce ordine in sertarele in care umblam rar, pentru a arunca
ceea ce nu mai este necesar si de actualitate, tot asa, din cand in cand, e cazul sa facem ordine si printre prioritati. Pentru a progresa e necesara nu numai o cunoastere a propriei personalitati si a propriilor limite, ci si o adaptare perfecta la terenul accidentat al vietii.
Intoarcerea la lucrurile esentiale este nu numai o forma avansata de autoaparare a propriilor valori, ci si modalitatea cea mai eficienta de a evita complicatiile inutile si timpul pierdut de pomana.
De Alexandru LUCA ANDREI
Sursa: FELICIA, an. 5, nr. 189 / 18-24 mart. 2010, p. 34