Ce inseamna sa iti ceri iertare de la aproapele si ce inseamna sa iti ierti aproapele?
Este un lucru foarte important. De pilda, avem unii apropiati, cu adevarat apropiati, adica persoane cu care intram in contact mai des, dar cu care nu prea avem legaturi sufletesti. Orice fiinta omeneasca din preajma noastra este un apropiat al nostru.
Cu multi dintre acesti apropiati avem conflicte mai mari sau mai mici, daca nu suntem de acord cu ei in ceea ce gandim, in ceea ce facem. Daca cineva este apropiat de altul si sunt intr-o stare de prietenie apropiata, atunci lucrurile sunt mai
simple, nu intra in conflict, comunica direct cu el. Aproape intotdeauna au amandoi aceeasi parere, le plac chiar anumite lucruri si atunci incepe si dragostea, si un fel de simpatie catre persoana cealalta, catre aproapele.
Alteori insa exista o antipatie. Si atunci, chiar daca vrei sa te imprietenesti cu celalalt, nu poti, pentru ca are ceva care te respinge. Aceasta respingere si aceste raporturi duc la un fel de dusmanie si nu poti sa ai relatii apropiate cu acesta. Si cand ai asemenea relatii cu aproapele tau nu te poti apropia de Dumnezeu,
de Dumnezeu care este aceasta dragoste universala, care ne cere si noua sa fim deschisi fata de aproapele nostru, sa ne impacam si sa ne armonizam cu el. Daca nu poti avea aceasta relatie de apropiere fata de el sau daca exista niste conflicte ascunse, nedescoperite usor, ai, de pilda, niste motive mai vechi, nu te poti apropia de Dumnezeu. Nu te poti ruga lui Dumnezeu pentru tine, pentru iertarea pacatelor tale, daca tu nu esti in raporturi de prietenie sau de impacare cu celalalt.
Incat ac easta i
ertare de la aproapele e foarte necesara pentru noi care avem nevoie de Dumnezeu. Daca nu suntem in raporturi normale si bune cu aproapele nostru nu ne putem apropia de Dumnezeu. „Iarta si ti se va ierta”. Nu poti ierta, nu ti se iarta. Daca nu suntem deschisi la aceasta iertare, suntem opriti de la Sfanta impartasanie, aceasta mare Taina care ni se administreaza noua, de la aceasta impartasire cu harul lui Dumnezeu, cu insusi Dumnezeu. Incat iertarea este necesara pentru raporturile noastre cu aproapele, caci daca nu ma aflu in aceasta stare de iertare si de liniste si de armonie cu aproapele, nu poate sa existe armonie nici intre noi si Dumnezeu. Nu ne putem ruga, si gandurile noastre la rugaciune de obicei se risipesc.
Daca cu cineva apropiat avem un conflict, ne putem cere iertare cu adevarat fara sa il iertam noi cu adevarat, pentru ce ne-a gresit el noua?
Nu. El simte ceva si nu iarta. Daca noi nu iertam, nici el
nu ne iarta. Aceasta iertare trebuie sa fie reciproca. Sunt multe cazuri din acestea in Pateric cand cineva isi cere iertare, dar nu cu dorinta sincera
de a fi iertat.
Iar celalalt nu-l iarta. Este un caz acolo cand s-au certat doi, si unul dintre ei se duce si zice: „Iarta-ma, frate”. Iar celalalt se intoarce cu spatele la el. Si acela se plange si zice: „Uite, m-am dus sa-mi cer iertare si nu m-a iertat”. Si batranul intreaba: „Cum te-ai dus, frate?”. „Pai, m-am dus asa”. Si batranul ii spune: „Ei, nu asa! Sa te duci umilit la el, sa-ti gasesti partea ta de vina, nu cauta partea lui de vina, ci partea ta. Daca te poti umili, te poti smeri sa-ti ceri iertare, celalalt o sa simta si o sa te ierte”. Si acela a facut asa si s-a dus la el pregatit sa se umileasca. Fratele il vede pe fereastra cum vine si ii iese el inainte si-i cade la picioare. Si cel ce nu putea sa-l ierte il iarta, fiindca si celalalt era gata-gata sa-l ierte.
Incat aceasta iertare reciproca este foarte necesara ca sa poti dobandi iertarea.
Sunt multe cazuri intre oameni, acum in vremea noastra, care traiesc invrajbiti pentru ca, de pilda, eu cer ca celalalt sa vina, sa-mi ceara iertare, caci eu, chipurile, sunt mai batran, sunt mai nu stiu cum. Deci aceasta reciprocitate trebuie sa fie numaidecat, altfel lucrurile raman pe loc, inghetate.
Aceasta iertare din partea noastra trebuie sa vina din toata inima?
Da. Sa ierti. Sa nu ai nici un dusman. Indiferent cat de mult rau ti-a facut, sa treci cu vederea. Sa ii gasesti lui aceasta scuza, sau explicatie ca este un pacatos, asa cum pacatosi suntem cu totii, si gresim. Atunci si el este cu starea aceasta si trebuie sa-l iert pentru ca si eu pot sa gresesc si am nevoie de iertarea lui. Daca il iert cu adevarat sincer, atunci lucrurile in fondul lor adanc se normalizeaza, simte si el cumva, cauta sa ma inteleaga si vine si el sa-si ceara iertare. Si eu il iert din acelasi motiv. Ca si el e om si neputincios, ca pot si eu sa gresesc. Si atunci ia nastere un acord tacit, launtric, care sigur ca iese si in afara. Il rog sa ma ierte si ma iarta fara prea multa insistenta. Si ma iarta sincer.
Sursa: Iesirea din lume a parintelui SOFIAN: Ultimele raspunsuri duhovnicesti de folos. In: ZIUA, 21 sept. 2002, p. 9 (A consemnat Redactia revistei „Vestitorul Ortodoxiei”)