Se spune ca in urma cu foarte multi ani un om si-a pedepsit fetita de cinci ani pentru ca a risipit o hartie de impachetat care era destul de scumpa.
Omul statea rau cu banii si devenii si mai mult suparat ca fetita a f ol
osit hartia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub pomul de Craciun.
Cu toate astea, in dimineta urmatoare, fetita a adus tatalui ei cadoul, spunand:
„- Aceasta este pentru tine, taticule”.
Tatal s-a simtit rusinat de reactia lui furioasa pe care a avut-o cu o zi mai inainte, dar supararea lui aparu din nou cand vazu ca de fapt cutia era goala. El i-a spus pe un ton raspicat:
„- Nu stiai domnisoara ca atunci cand dai un cadou cuiva trebuie sa pui ceva in cutie?”
Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau cu lacrimi in ochi si a zis:
„-Taticule, cutia nu este goala.
Am suflat in ea atatea sarutari pana cand s-a umplut.”
Tatal a ramas perplex. S-a pus in genunchi si si-a imbratisat fetita si a rugat-o sa-l ierte pentru cearta care i-a facut-o fara nici un rost.
La scurt timp dupa aceea a avut loc un accident si fetita a murit si se spune ca tatal ei a tinut aceea cutie alaturi de patul sau tot restul vietii sale.
Si de cate ori era descurajat sau trecea prin situatii dificile, deschidea cutia si lua cate un sarut imaginar ca sa-si aminteasca de dragostea pe care a pus-o fetita lui acolo.
Intr-un adevarat sens, fiecare dintre noi, ca si oameni, primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni. Nu putem avea ceva mai pretios decat asta.
Sursa: Rasunetul, 1 martie 2007