Intr-o primavara, gradinarul unui imparat i-a adus acestuia un trandafir minunat, pe care il cultivase cu mul ta
grija. Imparatul l-a luat in mana, incantat de frumusetea lui, dar, intepandu-se in spinii lui, l-a scapat din mana. Furios, l-a certat pe gradinar: „Degeaba ai lucrat cu atata silinta, floarea ta nu este perfecta.
Vezi de lucreaza mai bine, altoieste-l, incearca sa obtii un trandafir fara spini si vei fi bine rasplatit”.
Gradinarul s-a intors in gradina lui si, dupa mai multe incercari, a reusit sa obtina ceea ce i se ceru
se. Repede a dus tr
andafirul imparatului. Acesta l-a luat in mana si s-a bucurat cand a vazut cat de neteda ii era tulpina, dar, cand l-a dus la nas pentru a se bucura de parfumul lui, a constatat cu surprindere ca nu avea nici un miros. „Ce-ai facut cu trandafirul?”, l-a intrebat imparatul, din nou furios, pe gradinar. „Nu mai are parfumul minunat pe care i-l stiam”.
„Imparate”, i-a raspuns gradinarul, „orice lucru se schimba daca vrei sa-l altoiesti. Si nimic pe lumea asta nu este fara cusur, arbori, flori, oameni.
Astfel si acest trandafir, ori inteapa si are miros, ori nu-nteapa, dar ramane fara parfum”.
Ion DAFINOIU – Elemente de psihoterapie integrativa, 2001.