R. KIPLING: DACA… si replica lui K. VARNALIS: ANTI-DACA

Daca… (If…)

Daca-ti ramane mintea cand cei din jur si-o pierd

si, fiindc-o ai, te-apasa sub vorbe care dor;

daca mai crezi in tine cand altii nu mai cred

si-i ierti si nu te superi de indoiala lor;

daca de asteptare nu ostenesti nicicand,

nici de minciuna goala nu-ti clatina gandul drept;

daca izbit de ura, nu te razbuni urand,

si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de-ntelept;

daca visezi, dar visul stapan de nu ti-l faci

sau gandul, desi judeci, de nu ti-e unui tel;

daca-ncercand triumful sau prabusirea, taci

si poti, prin amandoua trecand, sa fii la fel;

daca induri sa afli cinstitul tau cuvant

rastalmacit, naivii sa-i duca in ispita;

sau truda vietii tale, spulberata-n vant,

de poate iar s-o-nalte unealta prea tocita;

daca poti strange toate castigurile tale

ca sa le joci pe-o carte si sa le pierzi asa

si iarasi de la capat sa-ncepi aceeasi cale,

fara sa spui o vorba de neizbanda ta;

daca poti gandul, nervii si inima, sa-i pui

sa te slujeasca inca peste puterea lor,

desi in trupul firav o alta forta nu-i,

– afara de vointe ce le impune: “spor”;

daca te vrea multimea, desi n-ai lingusit

sau langa rege umbli ca lang-un oarecare;

daca de rai sa prieteni nu poti sa fii ranit;

daca nu numai unul, ci toti iti dau crezare;

daca ajungi sa umpli minutul trecator

cu saizeci de clipe de vesnicii, mereu

vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor

si, mai presus de toate, un OM – copilul meu.

Joseph Rudyard KIPLING

P.S. Iata si “replica” la poemul “Daca…”:

Anti-Daca

De poti sa faci pe prostul cand altul te repede –

facand-o pe desteptul – si cu-n cuvant nu-l certi;

de nu te-ncrezi in nimeni si nimeni nu te crede;

de-ti poti ierta pacatul, dar altora nu-l ierti;

de nu amai o clipa un rau sa-l implinesti

si daca minti mai tare cand altii nu spun drept;

de-ti place in iubire cu ura sa izbesti

si totusi iti pui masca de sfant si de-ntelept;

de te tarasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul

si numai interesul il sui la rang de tel;

de parasesti invinsul si treci cu-nvingatorul

si-i vinzi, fara sfiala, pe amandoi la fel;

de rabzi sa-ti afli scrisul si spusa, talmacite

drept adevar, sa-nsele multimea oarba, si

cand vorbele si fapta in vant ti-s risipite,

tu, dandu-le la dracu, poti altele scorni;

de poti sa faci intr-una dintr-un castig o mie

si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;

de nu-ti platesti banutul luat ca datorie,

dar tu sa fii platitul gasesti ca-i drept si demn;

de poti sa-ti storci si gandul si inima si nervii,

imbatranite-n rele, sa faca rele noi

si sub nehotarare plecandu-te ca servii,

cand toti striga: ‘nainte doar tu sa strigi: ‘napoi;

daca, stand in multime te-mpaunezi semet,

dar langa cel puternic ingenunchiezi slugarnic

si pe dusmani sau prieteni, tratandu-i cu dispret,

te faci ca tii la dansii, dar ii inseli amarnic;

daca nu pierzi momentul sa faci oriunde-un rau

si-n umbra lui te-nlinisti ca-n umbra unui pom,

al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau:

vei fi-ntre Domni: Intaiul, dar niciodata OM!

Kostas VARNALIS

Traducerea poemelor: Neculai CHIRICA

Sursa: Gazeta literara, 6 iulie 1967