U n
maestru zen picta o ideogram?, ?i îl pusese pe discipolul s?u ?ef s? stea lâng? el pentru
a-i spune când ideograma era perfect?. Discipolul era îngrijorat, pentru c? nu-l v?zuse niciodat? pe maestru f?când ceva imperfect. Îns? în ziua aceea lucrurile mergeau prost. Maestrului nu-i ie?ea nimic; cu cât se str?duia mai mult, cu atât ideograma era un dezastru.
În Japonia ?i în China, arta caligrafiei se practic? pe hârtie de orez, o hârtie special?, foarte sensibil?, foarte delicat?. Nu trebuie s
? ezi?i o clip?, altfel în locul în care mâna a ezitat p? trunde mai mult
? cerneal? în hârtie ?i ideograma e compromis?. Un ochi avizat va spune imediat: „Asta nu e deloc o scriere zen” – pentru c? scrierea zen trebuie s? fie spontan?, s? curg?; ea nu are ezit?ri, nu se împiedic?.
Maestrul tot încerca, începuse s? transpire, iar discipolul cl?tina din cap ?i spunea: „Nu e perfect?”. ?i, din cauza atâtor încerc?ri, cerneala era pe terminate, a?a c? maestrul i-a spus discipolului: „Du-te afar? ?i mai prepar? cerneal?”. În timp ce discipolul era afar? ?i prepara cerneala, maestru reu?i s? picteze o ideogram? impecabil?, o oper? de art?. Când discipolul se întoarse, r?mase înm?rmurit, apoi spuse: „Maestre, asta e perfect?! Cum ai f?cut, ce s-a întâmplat?”. Maestrul a râs ?i a r?spuns: „Mi-am dat seama de un lucru – prezen?a ta, îns??i ideea c? exist? aici cineva care s
? aprecieze sau s
? condamne, care s? spun? da sau nu, mi-au tulburat lini?tea interioar?. Acum n-am mai fost tulburat.
?i uite a?a am ajuns s? ?tiu c? ceea ce încercam eu s
? fac perfect nu era perfect din cauza prezen?ei tale”.
D?-?i silin?a s? faci ceva perfect, ?i nu va ie?i perfect. F? acel ceva în mod firesc, natural, ?i va fi perfect. Natura e perfect?; efortul e imperfect. A?a c? ori de câte ori te str?duie?ti prea mult s? faci ceva, îl strici.
OSHO – Creativitatea, 2006