Za pa
da s-a trezit. Si-a pus capul pe mana parintelui Dominique.
Vezi, dragostea animalelor fata de om este nelimitata.
Iti pot oferi, mult mai mult decat un fluviu de cuvinte.
Odata un caine-lup, pe care stapanii il gonisera de teama sa nu faca vreu rau copilului lor, s-a intors dupa un lung pelerinaj care a durat mai bine de sase ani. A parcurs trei sute de kilometrii inainte de a gasi casa. Dragostea lui pentru stapani, chiar daca il parasisera, il facuse sa depaseasca greutati de orice fel. Se intorsese obosit si flamand.
A f ost de ajuns sa primeasca
o mangaiere de la cei pe care ii iubise atat de mult pentru a-si recapata fortele si a alerga fericit in gradina.
Imi amintesc si de povestea unui copil care nu vorbea, cu toate ca avea patru ani. Medicii facusera tot ce era posibil pentru a-l vindeca, supunadu-l la tot felul de analize, fara a obtine insa rezultate. Tatal a facut ultima tentativa: a infasurat baiatul intr-o cuvertura si l-a dus la cainele pe care il indepartase de acasa si il lasase la niste rude care locuiau la tara.
Animalul a fugit catre copilul care il vazuse nascandu-se, i-a lins mainile, i-a pus labele pe umeri si nu se mai opera din latrat de bucurie. Copilul, emotionat, a inceput sa-si miste buzele si a pronuntat de mai multe ori numele cainelui.
Aceste episoade ar trebui sa ne puna pe ganduri in privinta sentimentelor de dragoste care ne sunt adesea negate, chiar si de catre cei
care ar putea de fapt sa ni le daruiasca cu bratele deschise. Sa daruiesti putin bine nu costa nimic.
Poti sa te exprimi cu o mangaiere, cu un suras, cu un cuvant si asta poate avea o valoare infinita. Darul dragostei patrunde misterul.
Ar trebui sa iubim intr-atat incat sa reusim sa transformam in dragoste si pacatele noastre.
Romano BATTAGLIA – O inima curata.- Bucuresti: RAO, 2008, p. 87-88.