Un om care se sim?ea ve?nic împov?rat de greut??ile vie?ii se plânse unui maestru spiritual vestit.”Nu mai pot!
Via?a mi-e un chin!”
Maestrul lu? o mân? de cenu?? ?i o l?s? s? cad? într-un pahar plin cu ap? curat?, bun? de b?ut, pe care-l avea pe mas?, spunând:
„Acestea sunt suferin?ele tale”. Toat? apa se tulbu
r? ?i se murd?ri.
Maestrul arunc? apa, lu? o alt? mân? de cenu?? la fel cu cea dinainte, i-o ar?t? omului nostru, se apropie de fereastr
? ?i o arunc? în mare. Cenu?a se împr??tie într-o clip?, iar marea r?mase la fel ca înainte.
„Vezi?, îl l?muri în?eleptul… Î n fiecare zi trebuie s
? alegi î ntre a fi un pahar de ap
? sau marea”.
Prea multe inimi neînc?p?toare, prea multe suflete ?ov?itoare, prea multe min?i nepricepute ?i bra?e închise.
Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu îndr?zneala prosteasc?, temeritatea incon?tient?, ci adev?ratul curaj, care în fa?a fiec?rei probleme spune lini?tit: „Exist? cu siguran?? o solu?ie pe undeva, iar eu o voi g?si”.
Surs?: Bruno FERRERO – Secretul pe?tilor ro?ii. – Bucure?ti: Ed. Galaxia Gutenberg, 2005.