Am auzit o poveste cu u n
c?lug?r zen. C?lug?rul era b?trân, era pe patul de moarte. Când a sosit ultima zi, a spus c
? în aceea sear? nu avea s
? mai fie. A?a c? au început s? vie adep?ii, discipolii ?i prietenii. Au venit de departe mul?i oameni care îl iubeau. Când a auzit c? maestrul era pe moarte, unul din vechii lui discipoli a dat fuga la pia??. Cineva l-a întrebat: „Maestrul t?u î?i d? duhul în coliba lui ?i tu te duci la pia???”. Discipolul a r?spuns: „?tiu c? maestrului î i place o anum
it? pr?jitur?, a?a c? m? duc s? o cump?r”. Pr?jitura era greu de g?sit, dar în cele din urm? discipolul a reu?it s? o cumpere ?i a venit în fug? cu ea la maestru.
Discipolii aduna?i în jurul maestrului erau îngrijora? i – acesta parc
? a?tepta pe cineva. Deschidea ochii ?i se uita, apoi îi închidea iar. Când sosi în sfâr?it ultimul discipol, maestrul spuse: „A?adar ai venit. Unde e pr?jitura?”. Discipolul scoase pr?jitura, fericit c? maestrul întrebase de ea.
Maestru l muribund
lu? pr?jitura, dar mâna nu îi tremura. Era foarte b?trân, dar mâna nu îi tremura. Unul din discipoli i-a spus mirat: „E?ti b?trân ?i e?ti pe moarte, curând î?i vei da ultima suflare, dar mâna nu î?i tremur?”.
Maestrul spuse: „Nu tremur pentru c? nu mi-e fric? de nimic. Corpul meu a îmb?trânit dar eu sunt tot tân?r, ?i voi r?mâne tân?r ?i atunci când corpul meu nu va mai exista”. Apoi a început s? ron??ie pr?jitura.
Cineva l-a întrebat: „Care e ultimul t?u mesaj, maestre? Curând ne vei p?r?si. Care sunt cuvintele pe care vrei s
? le ?inem minte?”.
Maestrul a zâmbit ?i a spus: „Ah, pr?jitura asta e delicioas?!”
Asta înseamn? un om care tr?ie?te aici ?i acum: „Pr?jitura asta e delicioas?!”
OSHO – Curajul: Pl?cerea de a tr?i periculos, 2006