Site-urile de socializare din ultimii ani sunt binevenite pentru multa lume. Oameni care nu reusesc sa relationeze în viata reala cu semenii lor
le folosesc des. Totusi ei ar trebui sa o faca pâna la o anumita limita… pentru a nu deveni dependenti de spatiul virtual.
Aceasta utilizare ascunde anumite capcane care îi pot îndeparta de viata reala, de semenii din jur.
Prin spatiul virtual, neverificati de nimeni, putem sa ne punem alte nume, alte fotografii, alte ocupatii si studii. Încercam sa cosmetizam imaginea noastra reala în fata internautilor cu care intram în contact.
Din experimentele mele traite, am constat ca unii utilizatori cu care relationam ascund adevarate drame, obsesii si boli psihice de natura sociala. Spre exemplu, Xandy, din orasul Bel (denumiri ireale pentru protectia celor în cauza) sta toata ziua în pat cu laptopul pe genunchi si converseaza cu zeci de persoane ca el. Si în cele mai multe cazuri o face paralel cu mai multe persoane deodata. La un moment dat el nu mai poate sa individualizeze persoana/amicul cu care discuta.
În mintea lui se încâlcesc tot felul de treburi/gânduri (ocupatie, stare civila, întâmplari, relatii personale etc.) apartinând de fapt mai multor persoane cu care a discutat anterior. Iar când îl rogi sa îsi arate imaginea pe webcam… dispare.
Plus ca, asemenea personaj, este foarte sensibil, dornic de afectiuni de la distanta prin tot felul de icoane (Emotions) pe care le acorda fara discernamânt celor cu care discuta. Daca nu esti atent, poti cadea în capcana lor.
Si când vrei sa te întâlnesti în mod real, pe viu, ochi în ochi, cedeaza, plânge si se lamenteaza ca el de fapt este altcineva. Si atunci între cei doi (parteneri de sex diferit sau de acelasi sex) se produce o ruptura care îi afecteaza pe amândoi.
Sinceritatea, încrederea si cinstea înca lipsesc în majoritatea relatiilor initiate si întretinute în spatiul virtual al Net-ului.
Ne ascundem numele, înfatisarea fizica si sentimentele în spatele ecranului.
Nu avem curajul sa spunem cine suntem si ce vrem de la partenerul nostru virtual.
Daca am face acest lucru continuarea realtiilor din spatiul virtual în cel real ar fi mult mai accesibil Site-urile de socializare acest lucru urmaresc: accesul la omul de lânga noi, nu izolare, singuratate si suferinta.
Dvs. ce parere aveti despre acest fenomen social?