U
n rege s-a dus la un maestru zen ca s? înve?e arta gr?din?ritului. Maestrul l-a înv??at timp de trei ani, iar regele ?i-a f?cut o gr?din? mare ?i frumoas?, în care lucrau sute de gr?dinari. Timp de trei ani, tot ce înv??a de la maestru experimenta în gr?dina sa. Dup? trei ani, gr?dina era gata, ?i regele l-a invitat pe maestru s
? vin? s-o vad?. Regele avea mari emo?ii, pentru c? maestrul era foarte sever.
Acesta avea s? fie un fel de examen.
?i ca examenul s? fie trecut cu bine, au fost luate toate m?surile de precau?ie c? totul s? fie perfect. Numai atunci l-a adus regele pe maestru s? vad?. Îns? maestrul s-a întristat chiar de la început. S-a uitat în jur, s-a plimbat prin toat? gr?dina ?i, pe m?sur? ce se uita, devenea tot mai grav. Regelui i s-a f?cut fric?. Gravitatea maestrul nu prevestea nimic bun.
Luându-?i inima în din?i, regele a întrebat: „Ce s-a întâmplat? De ce nu-mi spui? Te-ai întristat ?i tot clatini din cap. De ce? Ce nu-?i place? Am f?cut tot dup? cum am înv??at de la tine”.
Maestrul a spus: „Gr?dina asta este atât de termina
t? încât e moart?. De asta nu-mi place.
Trebuia s? r?mân? neterminat?. Unde sunt frunzele ve?tede? Nu v?d nici o frunz? uscat?. Pe alei nu sunt frunze uscate, ?i nici în copaci frunze care s? fi îng?lbenit. Unde sunt?”.
„Le-am spus gr?dinarilor mei s
? le înl?ture pe toate, s? fac? astfel încât gr?dina s? arate perfect”, a r?spuns regele.
Iar maestrul a spus: „De asta arat
? atât de lipsit? de str?lucire ?i neinteresant?. Se vede de la o po?t? c? e f?cut? de om. Lucrurile lui Dumnezeu nu sunt niciodat? terminate”.
?i maestrul a ie?it gr?bit din gr?din?. S-a dus la mormanul de frunze ve?tede, care se afla dincolo de zidul gr?dinii, a luat o mân? de frunze ?i s-a întors în gr?din?, unde le-a aruncat în vânt. Frunzele se jucau în vânt, duse pe alei de adiere. Încântat, maestrul a spus: „Uite cât de vie arat? gr?dina!”. Frunzele fo?neau în vânt, ?opteau ca fiin?e vii. Acum gr?dina nu mai era moart? ca un cimitir. Fo?netul frunzelor se transformaser? în cântec, alungând lini?tea mormântal?.
OSHO – Creativitatea, 2006