Cine este dl. Tudor NEDELCEA?
Tudor Nedelcea (n. 23 martie 1945, în comuna Tâmna, Mehedin?i) este doctor în filologie, autor a peste 30 de c?r?i de eseistic? (Voca?ia spiritualit??ii, Interferen?e spirituale, Carte despre carte etc.), de beletristic? (Maria T?nase, Vlad ?epe?-Dracula, Mihai Viteazul), de eminescologie (Eminescu ?i cugetarea sacr?, Eminescu-ap?r?torul românilor de pretutindeni, Eminescu, istoricul, „Doina” lui Eminescu, Pentru mine, Eminescu etc.).
Ca editor, a tip?rit c?r?ile academicienilor Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Adam Puslojici, Eugen Simion, ale lui Vasile T?r??eanu, a inaugurat colec?ia „Românii uita?i”, cunoscut? în Europa. Actualmente este cercet?tor la Filiala craiovean? a Academiei Române.
A fost distins cu numeroase premii, diplome ?i medalii: Premiul „Marin Sorescu” al Academiei Române, al revistei „Literatura ?i Arta”, al Uniunii Scriitorilor din Basarabia, Crucea Patriarhal? etc. Este cet??ean de onoare al Craiovei.
Recent, prin decret pre?eden?ial, a primit medalia „Mihai Eminescu” din partea pre?edintelui Republicii Moldova, domnul Mihai Ghimpu.
Ce propune domnia sa
?
1) Schimbarea imnului national “Desteapta-te, romane” cu “Hora Unirii”:
Un imn prea vechi
Imnul „De?teapt?-te, române!”, izvorât din vremurile zbuciumate ale istoriei na?ionale, a fost, ca ?i „Trece?i batalioane române Carpa?ii!”, pe placul milioanelor de lupt?tori pentru libertatea ?i dezrobirea românilor de sub imperii str?ine ?i de convie?uire. Notorietatea lui s-a men?inut ?i chiar a crescut în perioada postbelic? (1945-1989) ?i prin faptul c? a fost interzis, astfel încât readucerea lui în actualitate în acele zile fierbin?i ale Revolu?iei din decembrie 1989 a fost legiti
m? ?i fireasc?. Dar, judecând la rece, consider c?, azi, acest imn este oarecum vetust.
În primul rând, versurile sunt greoaie, specifice epocii preeminesciene, marele poet ridicând ?tacheta acurate?ii limbii române literare, astfel încât versurile imnului cu greu se pot memora. În al doilea rând, valoarea estetic? este abandonat? în favoarea mesajului imnului.
În al treilea rând, con?inutul nu mai corespunde realit??ii României actuale, ?ar? membr? în structurile euroatlantice. Astfel, nu mai putem vorbi, azi, de „barbarii de tirani”, „cruzii t?i du?mani”, de voinicii care „sar ca lupii în stâne”, „pizm?, r?utate”, „iataganul barbarei semilune” (suntem independen?i de Imperiul Otoman din 9 mai 1877!). Deviza „Via?a-n libertate ori moarte”, pentru care sunt chema?i „preo?i, cu crucea-n frunte, c?ci oastea e cre?tin?” este superb?, dar nu mai este actual?.
Imnul „De?teapt?-te, române!” a mobilizat atât masele, cât ?i elitele, a str?b?tut epocile ?i a contribuit deci ?i la f?urirea unit??ii ?i independen?ei na?ionale, dar el numai este de actualitate. Ne-am rec?p?tat libertatea deplin?, independen?a este par?ial ref?cut? în hotarele române, de barbari n-avem de ce s? ne mai temem, c?ci sub aceas
t? no?iune nu mai exist?, iar România, este ap?rat? de îns??i statutul s?u de membr? cu drepturi depline în NATO ?i UE.
Tudor Nedelcea – Adevarul, 5 ian. 2011
2) Inlocuirea Zilei Nationale de la 1 Decembrie cu 9 mai:
Ziua Na?ional?
1Decembrie r?mâne o zi deosebit de important? în istoria României: Marea Adunare Na?ional? de la Alba Iulia (circa 100.000 de români) decreteaz? unirea Transilvaniei cu ?ara, dup? ce, anterior, la 27 martie 1918, Sfatul ??rii de la Chi?in?u ?i, la 15 noiembrie, Consiliul Na?ional Român din Cern?u?i hot?r?sc unirea Basarabiei, respectiv a Bucovinei cu ?ara, realizând astfel reala Românie. Un eveniment la fel de important ca cel din mai 1600, când Mihai Viteazul realizeaz? prima uniune din istoria ??rii, proclamându-se „domn al ??rii Române?ti ?i Ardealului ?i a toat? ?ara Moldovei”.
S?rb?torirea Zilei Na?ionale s-a f?cut cu mare cazn?, vremea rea, posomorât?, dar mai ales vremurile au determinat ca dintr-o s?rb?toare na?ional?, vesel? ?i optimist? s? asist?m la o atmosfer? trist?, cu pu?ini participan?i, ?i aceia încovoia?i de frig ?i de nevoi, cu pomeni penibile pe care guvernan?ii le fac aleg?torilor: fasole cu ciolan, sarmale, vin fiert servit în pahare de unic? folosin?? ?i… înghesuial? mare.
Propun, a?adar, înlocuirea s?rb?toririi Zilei Na?ionale de la 1 Decembrie cu 9 Mai. Argumente: în aceast? zi sunt s?rb?torite trei mari evenimente: 1) proclamarea Independen?ei de Stat a României; 2) capitularea necondi?ionat? a Germaniei hitleriste ?i terminarea celui de Al Doilea R?zboi Mondial, în care a fost implicat? ?i România; 3) Ziua Europei, România fiind membr? activ? a Uniunii Europene.
Pe lâng? toate acestea, luna mai este plin? de via??, natura este favorabil
? pentru tot românul care iese din cas? spre a asista la parada militar?, la alte manifest?ri culturale ?i ?tiin?ifice conjuncturale ?i, în cele din urm?, la firescul picnic din parc sau din p?durile din apropiere. Sunt temeiuri ca românul s? se bucure, în sensul deplin ?i profund al cuvântului, de ziua sa na?ional?, iar verdele crud al prim?verii s?-i dea speran?e de viitor.
Tudor Nedelcea – Adevarul, 6 ian. 2011
Iata si cele doua propuneri mai detaliat argumentate:
Dou? propuneri îndr?zne?e : Schimbarea Imnului ?i a Zilei Na?ionale a României
De?teapt?-te, române! devine, din 1990. imnul na?ional al României. Dac? paternitatea versurilor este incontestabil? – poetul ?i ziaristul pa?optist Andrei Mure?anu (1816- 1863) – compozitorul este înc? controversat. Prof. Vasile Oltean a demonstrat c? dasc?lul de cânt?ri, profesorul ?i cânt?re?ul George Ucenescu, ucenicul lui Anton Pann, este adev?ratul creator al muzicii, dup? îns??i m?rturia sa: „Sosind furtunosul an 1848, poetul [Andrei Mure?ianu] c?uta o melodie dup? care s? compun? un sonet, care s
? cânte între amicii ce erau s? se adune la gr?dina parohului pentru o petrecere. Am cântat mai multe cântece de prob?, iar sosind la ultimul cânt Din sânul maicii mele, iar c? vine poetul [Andrei Mure?eanu], împreun? cu patru domni români [N. B?lcescu, I. Br?tianu, Gh. Magheru, V. Alecsandri]; […] îmi dete d. Andrei Mure?an poesia f?cut? […] îi prob?m pu?ine rânduri ?i v?zând c? în tot melosul este o minune potrivit, l-am cântat cu vocea mea tân?r? ?i puternic? pân? la fine […] Din ziua aceea, cântecul De?teapt?-te, române! s-au f?cut cel mai pl?cut ?i familiar, iar eu eram poftit în toate p?r?ile ca s?-l cânt ?i s? înv?? tinerimea s?-l cânte bine ?i regulat”. Deci, compozitorul imnului este G. Ucenescu ?i nu Anton Pann (între timp, Ucenescu devine cursantul lui A. Pann la ?coala sa de psaltichie ?i tipar psaltic de la Seminarul Mitropoliei, profesorul popularizând cântecul ucenicului s?u). Cel care face confuzie între cei doi compozitori este episcopul, apoi mitropolitul Iosif Naniescu, confuzie care s-a perpetuat pân? azi.
De?i n-are notorietatea lui Anton Pann, G. Ucenescu este un merituos compozitor de muzic? bisericeasc? ?i culeg?tor de folclor românesc, autorul volumelor Carte de cânturi cu note de Psaltichie, Cântece de stea ?i colinde de la copii adunate ?i ceva mai îndreptate, iar altele ad?ugate ?i înapoi la copii date (1856), Cânt?ri la Na?terea Domnului nostru Iisus Christos ?i alte stihuri pentru trebuin?a pruncilor (1857), Cânturi morale la s?rb?torile împ?r?te?ti (1859), Victor ?i Camila (poveste popular?, 1860), Sonorul sau r?sun?toarele plânso-cânturi (1862), Magazin de cânturi vechi ?i noi (1863), Versurile na?terii (1869), Introducerea elevilor în cunoa?terea orânduielilor biserice?ti (1870), Canonul Sfintei Cuminec?turi (1874), Tratat teoretico-practic de muzic? ecleziastic? (în manuscris, postum).
Imnul De?teapt?-te, române!, izvorât din vremurile zbuciumate ale istoriei na?ionale, a fost, ca ?i Trece?i batalioane române Carpa?ii!, pe placul milioanelor de lupt?tori pentru libertatea ?i dezrobirea românilor de sub imperii str?ine ?i de convie?uire laolalt? („Români din patru unghiuri, acum ori niciodat? / Uni?i-v? în cuget, uni?i-v?-n sim?iri!”; a fost ecoul dorin?ei de?tept?rii con?tiin?ei unit??ii de neam ?i limb?, a identit??ii na?ionale, idealuri realizate în cele din urm?, cu eforturi conjugate ?i v?rsare de sânge, pe câmpiile libert??ii. Notorietatea lui s-a men?inut ?i chiar a crescut în perioada postbelic? (1945-1989) ?i prin faptul c? a fost interzis, astfel încât readucerea lui în actualitate în acele zile fierbin?i ale Revolu?iei din decembrie 1989 a fost legitim? ?i fireasc?.
Dar, judecând la rece, consider?m – ?i ne asum?m consecin?ele acestei afirma?ii – c?, azi, acest imn este oarecum vetust.
În primul rând, versurile sunt greoaie, specifice epocii preeminesciene, marele Poet ridicând ?tacheta acurate?ii limbii române literare, astfel încât versurile imnului cu greu se pot memora. Acesta este ?i motivul pentru care imnul nostru na?ional nu se cânt? la manifest?ri publice, stadioane etc., a?a cum se întâmpl? cu imnul na?ional al altor ??ri.
În al doilea rând, valoarea estetic? este abandonat? în favoarea mesajului imnului.
În al treilea rând, con?inutul nu mai corespunde realit??ii României actuale, ?ar? membr? în structurile euroatlantice. Astfel, nu mai putem vorbi, azi de „barbarii de tirani”, „cruzii t?i du?mani”, de voinicii care „sar ca lupii în stâne”, „pizm? r?utate”, „de fulgere s? piar?, de tr?snet ?i pucioas?” cei care se retrag din lupt?, pe du?mani s?-i „trecem prin sabie ?i foc”, „iataganul barbarei semilune” (suntem independen?i de Imperiul otoman din 9 mai 1877!), purt?m jugul despotismului „ca vitele”, „striga?i în lumea larg? c? Dun?rea-i furat?” ( când, de cine?!). Deviza „Via?a-n libertate ori moarte”, pentru care sunt chema?i „preo?i, cu crucea-n frunte, c?ci oastea e cre?tin?” este superb?, dar nu mai este actual?.
Nu vrem s? fim în?ele?i gre?it:imnul De?teapt?-te, române” a f?cut carier?, a mobilizat atât masele, cât ?i elitele, a str?b?tut epocile ?i a contribuit deci ?i la f?urirea unit??ii ?i independen?ei na?ionale, dar el nu mai este de actualitate. Ne-am rec?p?tat libertatea deplin?, independen?a este par?ial ref?cut? în hotarele române, de barbari n-avem de ce s? ne mai temem, c?ci sub aceast? no?iune nu mai exist?, iar România este ap?rat? de îns??i statutul s?u de membr? cu drepturi depline în NATO ?i UE.
Actual? nu mai este nici deviza „Via??-n libertate ori moarte”, ci unitatea în cuget ?i sim?iri, cum spune ?i A. Mure?anu. Lipsa unit??ii tuturor românilor a fost ?i este resim?it? dureros. Herodot semnala c? str?mo?ii no?tri, tracii, sunt cei mai numero?i ?i viteji, dac?… ar fi uni?i. Eminescu, creatorul doctrinei na?ionale, cere poporului român s? trag? înv???mintele istoriei: „Dac? fiii t?i ar fi uni?i, totdeauna, atunci ?i p?mântul t?u str?mo?esc r?mânea unul ?i nedesp?r?it”. Trist? ?i actual? constatare! ?i ast?zi atât în comunit??ile române?ti din jurul ??rii noastre, cât ?i în diaspora, lipsa de unitate ?i solidaritate a românilor este evident?, astfel încât se poate spune despre cosângeni când se ceart? ?i se dezbin? c? sunt, cu siguran??, români. ?i în afara grani?elor ??rii, când doi români discut? sau disput? o problem? sunt emanate cel pu?in trei p?reri.
Pentru aceste motive, propunem înlocuirea cântecului De?teapt?-te, române! cu Hora Unirii de Vasile Alecsandri, ca imn na?ional. Alte argumente; poezia, publicat? în „Steaua Dun?rii” în 1857, pus? pe note de Alexandru Flechtenmacher (1823-1898), a intrat deja în con?tiin?a public? din perioada pre ?i post unionist?; poate fi mai u?or memorat?, se recit? ?i se cânt? cu însufle?ire în locuri publice (stadioane, manifest?ri colective etc.). Unirea românilor din ?ar? ?i de pretutindeni este mai stringent? ca oricând, dup? modelul altor popoare (maghiarii, armenii, evreii, de pild?).
S? mai men?ion?m c? autorul ei, Vasile Alecsandri, a fost un militant al Unirii Principatelor, ca membru în Comitetul Central al Unirii, c? a renun?at s? candideze la domnie în favoarea lui Costache Negri, apoi a lui A.I. Cuza, iar ca ministru al Afacerilor Str?ine din Moldova, începând din mai 1859, a îndeplinit misiuni diplomatice pentru recunoa?terea european? a Unirii pe lâng? împ?ratul Fran?ei, Napoleon al III-lea (marele prieten al românilor), a guvernelor Angliei ?i Italiei.
A doua propunere vizeaz
? înlocuirea zilei na?ionale. 1 Decembrie r?mâne o zi deosebit de important? în istoria României: Marea Adunare Na?ional? de la Alba-Iulia (circa 100.000 de români) decreteaz? unirea Transilvaniei cu ?ara, dup? ce, anterior, la 27 martie 1918, Sfatul ??rii de la Chi?in?u, ?i la 15 noiembrie, Consiliul Na?ional Român din Cern?u?i hot?r?sc unirea Basarabiei, respectiv a Bucovinei cu ?ara, realizând astfel reala Românie. Un eveniment la fel de important ca cel din mai 1600, când Mihai Viteazul realizeaz? prima uniune din istoria ??rii, proclamându-se „domn al ??rii Române?ti ?i Ardealului ?i a toat? ?ara Moldovei”.
Din unirea, liber consfin?it? a românilor, din 1918, în actualele grani?e ale ??rii figureaz? doar Transilvania, celelalte dou?, Basarabia ?i Bucovina, fiind obiectul unui rapt ordinar al lui Stalin.
Dincolo de manifest?rile de mas? din zilele Revolu?iei din Decembrie 1989, s?rb?torirea Zilei na?ionale s-a f?cut cu mare cazn?, vremea rea, posomorât?, dar mai ales vremurile au determinat ca dintr-o s?rb?toare na?ional?, vesel? ?i optimist?, s? asist?m la o atmosfer? trist?, cu pu?ini participan?i ?i aceia încovoia?i de frig ?i de nevoi, cu pomeni penibile pe care guvernan?ii le fac aleg?torilor: fasole cu ciolan, sarmale, vin fiert servit în pahare de unic? folosin?? ?i… înghesuial? mare. Fiind în postul Cr?ciunului, prin aceste mânc?ruri, românii sunt nevoi?i s? comit? un p?cat cre?tinesc.
Propunem, a?adar, înlocuirea s?rb?toririi Zilei na?ionale de la 1 Decembrie la 9 Mai.
Argumente: în aceast? zi sunt s?rb?torite trei mari evenimente: 1) proclamarea Independen?ei de Stat a României; 2) capitularea necondi?ionat? a Germaniei hitleriste ?i terminarea celui de al Doilea R?zboi Mondial, în care a fost implicat? ?i România; 3) Ziua Europei, România fiind membr? activ? a Uniunii Europene. Pentru nostalgicii monarhiei, ziua de 9 mai este în apropierea fostei zile regale. Pe lâng? toate acestea, luna mai este plin? de via??, natura este favorabil? pentru tot românul care iese din cas? spre a asista la parada militar?, la alte manifest?ri culturale ?i ?tiin?ifice conjucturale, ?i, în cele din urm?, la firescul picnic din parc sau din p?durile din apropiere. Sunt temeiuri ca românul s? se bucure, în sensul deplin ?i profund al cuvântului, de ziua sa na?ional?, iar verdele crud al prim?verii s?-i dea speran?e de viitor.
Supunem, deci, aceste dou? propuneri dezbaterii publice de c?tre mass-media, elita româneasc? , politicieni ?i, mai ales, a omului de rând pentru a provoca o discu?ie în acest sens, cu calm, f?r? emo?ii ?i idei preconcepute. În fond, sunt doar dou? propuneri.
Tudor NEDELCEA – Literatura si arta: Saptamanal al scriitorilor din Republica Moldova, nr. 1 (3409) / 6 ianuarie 2011, p. 3
- Tudor Nedelcea este membru al Uniunii Scriitorilor din România ?i Moldova, al Uniunii Ziari?tilor, autor a peste 40 de volume, cercet?tor ?tiin?ific, cet??ean de onoare al municipiului Craiova. A primit numeroase distinc?ii, premii ?i medalii din ?ar? ( Academia Român?, Patriarhia Ortodox? Român?, Liga Cultural? pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni etc.) ?i din str?in?tate (recent pre?edintele R. Moldova, Mihai Ghimpu i-a acordat medalia „Eminescu” cu brevet).
- Sursa: http://www.literaturasiarta.md/public/2470ro_Nr_1.pdf
Comentariul meu: Supun si eu dezbaterii publice aceste doua propuneri esentiale pentru Romania. Ele merita luate in seama. Decizia finala o voi lua la urna, cand vor fi supuse unui Referendum National, daca se va ajunge pana acolo. Rugam comentarii pertinente, argumentate, politicoase si la obiect. Va multumesc.