Viaţa omului într-un borcan: Parabola

Un profesor de filosofie se prezin

t? în fata studen?ilor cu borcane, câteva pietre cât oul de g?in?, pietricele ?i nisip.

Umple borcanul cu pietrele (4-5 la num?r) mari. E plin? Da! Încercam s? mai ad?ug?m printre pietrele puse ?i câteva pietricele, câte vor mai înc?pea. E plin? Da! Peste pietrele mari ?i mici, ad?ug?m, prin scuturare, ?i nisip. S-a umplut

? Da!

S? recunoa?te?i c? aceasta este via?a omului. Pietrele mari, pu?ine câte au înc?put, reprezint? familia: tat?, mam?, fiul, fiica, bunica, s?n?tatea, lucruri care chiar dac

? totul este pierdut ?i numai ele au r?mas, via?a noastr? tot ar fi complet?.

Pietricelele sunt celelalte

lucruri care conteaz?: cas?, ma?ina, slujba, mobil?, calculatorul, etc.

Nisipul reprezint? lucrurile mici ce completea

z? restul.

Dac? punem în borcan întâi nisipul (lucrurile m?runte) nu mai r?mâne loc pentru pietrele mari ?i pentru pietricele. La fel se desf??oar? ?i via?a noastr?. Dac? consum?m timpul ?i energia cu lucruri mici nu vom avea niciodat? spa?iu pentru lucrurile importante, care sunt esen?iale existen?ei, fericirii. Fi?i aten?i la lucrurile esen?iale pentru via?a voastr?, s-o face?i cât mai pu?in nefericit?. Ave?i grij? de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care dau sens ?i con?inut vie?ii. Stabili?i-v? priorit??ile ?i completa?i cu ce mai pute?i din celelalte.

Restul e doar nisip, m?run?i? nesemnificativ.

„Dac? admiri lucrurile mici mai mult decât cele mari, este de râs; iar dac? î?i înal?i sufletul deasupra celor mici e?ti admirat”. (EPICTETETUS, filosof roman – Manualul)

Sursa: Soare S. BEJAN – Carcera eului: Culegere de cuget?ri asupra vie?ii omene?ti. – Foc?ani: Editura Andrew, 2006.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *