Într- o
zi un ho? a furat un sac mare de orz ?i era foarte mul?umit de sine.
L-a atârnat deasupra patu lui,
ag??at de tavan, fiindc? s-a gândit c? acolo ar fi mai ferit de ?oareci sau alte animale.
Dar unul din ?oareci era foarte ?iret ?i a g?sit o cale s? ajung? la sac. Între timp, ho?ul se gândea:”O s? vând acest orz cuiva, poate vecinului meu ?i o s? cap?t pe el câteva monezi de argint. Apoi o s
? cump?r altceva ?i o s? vând acel lucru cu un profit.
Dac? merg tot a?a, voi fi curând foarte bogat, iar atunci o s? m? însor ?i o s? am o cas? ca lumea. Dup? aceea a? putea s? am un fiu.
Da, voi avea un fiu! Oare ce nume o s?-i pun?” În acel moment a r?s?rit lun? ?i el a z?rit lumina lunii intrând pe fereastra pân? la patul lui. ?i s-a gândit: „Ah, o s? îl numesc Dawa!” (care în tibetana înseamn? lun?). ?i, chiar în acel moment, ?oarecele termin? de ros frânghia de care atârna sacul, iar acesta c? zu peste ho
? ?i îl omori. Talcul pove?tii: Atâta vreme cât nu avem un fiu ?i nici m?car nu ?tim r?spunsul la întrebarea” Cine sunt eu?”, ar trebui s? nu intr?m în am?nunte fanteziste.
Sursa: Medita?ie în ac?iune/TRUNGPA, Chogyam. – Bucure?tiI Irecson, 2004.