U n
om a r?mas izola t
pe malul unui râu împreun? cu un scorpion. Dornic s? se salveze, omul a încropit o barc?. De îndat? ce barca a fost gata, i-a zis scorpionului: „Nu am idee ce s? fac cu tine acum! Dac? te las aici, ai s? mori de inani?ie ?i apoi are s? m? mustre con?tiin?a fiindc? te-am abandonat. S? te ia
u cu mine, e periculos; ?tiu c? ai obiceiul s? în?epi ?i ai putea s? m? omori”…”Te rog, ia-m? cu tine. Salveaz?-m? ?i am s?-?i fiu recunosc?tor”, a replicat scorpionul supus ?i smerit. Omul a crezut cuvintele duioase ?i lucide ale scorpionului, a?a c? inima i s-a îmbunat ?i l-a luat pe scorpion în barca s?. Pe la mijlocul drumului, când omul se sim?ea în siguran?? ?i avea încredere deplin? în jur?mântul scorpionului, iat? c? animalul s-a repezit la piciorul s?u ?i l-a în?epat. Omul n-a mai putut vâsli, a?a c? barca s-a leg?nat pe ap? pân? ce s-a r?sturnat. Când nu mai era nici o ?ans? de supravie?uire, omul l-a întrebat pe animalul care-l dusese la dezastru: „Acum, c? tot murim împreun?, spune-mi ?i mie un lucru.
?tiai c? ne vom r?sturna ?i vom muri împreun? dac? m? în?epi. Totu?i, ce argument ai avut s? ne omori pe amândoi?”. Iar scorpionul, inocent, i-a r?spuns: „N-am putut s? m? ab?in„!
Povestea de mai sus spune c? „cel pe care nu-l la?i s? moar? nu te las
? s? tr?ie?ti„. Din experien?a uman? s-au n?scut pove?tile simbolice ?i proverbele. Ele ne pot fi ghizi extraordinari în via?a de zi cu zi, ghizi de comportament, care ne pot ajuta s? evit?m experien?ele distructive ale vie?ii. Povestea de mai sus ne spune c? „a sta cu un scorpion în aceea?i barc?” sau a ne imagina c?-l putem salva f?r? ca el s? ne omoare apoi este… o iluzie. Omul cu o con?tiin?? evoluat?, simbolizat în poveste prin Omul care construie?te barca, are instinctul natural de a salva, nu a distruge, are inim
? ?i gânduri curate, dar – iat? – poate fi am?git de con?tiin?a „scorpionului”! Con?tiin?a Omului evoluat con?ine afectivitate. Con?tiin?a Omului primitiv r?mâne îns? primitiv?, animalic?, distructiv?; nu-i implicat? aici voin?a scorpionului. El dorea, poate, s? se ?in? de cuvânt. La nivel intelectual, în?elegea ?i primejdia, ?i riscurile, ?i faptul c?-?i distrugea propria via?? în?epându-l pe om, dar… natura lui l-a învins. Scorpionul „n-a putut s? se ab?in?”, pentru c? a în?epa este parte a con?tiin?ei lui. A?a a venit pe lume, asta ?tie s? fac? ?i o face automat, o face pentru c?-i în natura lui s? omoare. Nu conteaz? c?-l salvezi, nu conteaz? c?-?i pierde ?i el via?a, în?eap? oricum…
Putem g?si, poate, fiecare dintre noi în via?a de zi cu zi experien?e în care am ajutat pe cineva, apoi el s-a întors împotriva noastr? ?i n-a catadicsit s? ne distrug?, or s?-?i doreasc? s? o fac?. „L-am ajutat pe X, era vai de capul lui, i-am dat s? m?nânce, i-am dat o slujb?, l-am îmbr?cat, i-am dat bani, l-am sprijinit s?-?i fac? un rost în via??, ?i el m? urm?re?te acum s? m? nenoroceasc?„, spun oamenii adesea. Întrebarea este: „De ce se întâmpl? una ca asta? Noi suntem consterna?i în experien?e de acest fel, nu în?elegem rostul lor ?i suferim mai mult decât merit? doar pentru c? nu avem în?elegerea naturii animalice a con?tiin?ei umane. Ea „nu se poate ab?ine” de la a face r?u, acesta-i r?spunsul. Omul pe care l-ai ridicat din pr?pastie te poate h?r?ui prin tribunale (cunosc un caz incredibil; o femeie a sfâr?it terorizat? ?i h?r?uit? chiar de prietena sa cea mai bun?; în timp ce har?a se desf??ura prin mâinile altor oameni, aceasta o c?uta ca ?i cum ar fi fost plin? de miere). Te poate în?epa luându-?i ceea ce-i mai bun în via?a ta ?i te poate în?epa mortal fie ?i numai suflete?te. Ceea ce avem de re?inut este faptul c
? „animalul ascuns în con?tiin?a unor oameni” nu se poate ab?ine.
Evit? s? fii cu scorpionul în aceea?i barc?; iat? o conduit? care-?i poate salva via?a. Dar, dac? se întâmpl?, dac? n-ai încotro, nu te a?tepta la dragostea lui, nu visa la recuno?tin??, nu te am?gi cu gândul c? el va putea s? aprecieze c? l-ai salvat. Ajut?-l, dar stai departe de el. Salveaz?-l, dar re?ine: într-o zi, într-un moment în care nu e?ti atent, el se repede s? te în?epe. Dac? ?tii asta, ai s? fii mai pu?in dezam?git. Nu mai ai a?tept?ri, nu-?i mai faci iluzii, nu mai gânde?ti c? el poate fi recunosc?tor. Pur ?i simplu, aju?i, î?i exprimi umanitatea, afectivitatea, î?i exprimi con?tiin?a evoluat? – cu alte cuvinte – ?i renun?i la gândul c? aceea primitiv? se poate dezice de natura ei. Poate-i trist? concluzia aceasta, dar nu ne permitem luxul triste?ii atunci când respectul pentru via?a proprie este func?ional. Sunt situa?ii în care trebuie s? ne ap?r?m chiar de cei pe care-i salv? m, iar dac
? se nimere?te s? ne fie pe aproape, nu-i r?u s? fim aten?i, din cale afar? de aten?i, c?ci cine ?tie? Dac? scorpionul nu se poate ab?ine?
Maria TIMUC – Omul ?i scorpionul. În: Jurnalul National, an.18, nr. 5598/22 febr. 2011, p. 10
Cei pe care ii ajutam de multe ori au ajuns rau din cauza unor defecte de caracter! Daca ajutam un om, il atragem in sfera noastra impreuna cu defectele lui de caracter (de care este constient sau, mai grav, nu este constient)!