Un soldat tânar caruia îi placea bautura, o data, fiind beat, sari la colonelu
l care-i daduse un ordin si-l lovi peste obraz. Dupa legile militare, soldatul trebuia pedepsit cu moartea. Colonelul intra la soldat în închisoare si-i zise:
– Ai facut o mare greseala.
– Stiu, raspunse tânarul. Cunosc legea si sunt gata sa primesc pedeapsa cu moartea.
– Dar nu vei muri, spuse colonelul. Am obtinut gratierea ta, însa cu conditia ca nu te vei mai îmbata niciodata de acum înainte.
– Degeaba, domnule colonel. Când încep sa beau, nu ma mai pot opri; mai bine nu fagaduiesc, caci tot nu pot sa ma tin de cuvânt.
– Atunci promite-mi ca n-ai sa mai bei vin niciodata, caci vinul am vazut ca-ti face cel mai rau. Jura ca nu vei mai pune vin în gura, cât vei trai.
Soldatul ofta din suflet.
– Va sa zica, vrei mai bine sa fii împuscat mâine dimineata, decât sa renunti la a bea vin toata viata
?
– Dar cine-mi garanteaza mie, spuse soldatul, ca eu as putea sa-mi tin juramântul?
– Cine?, raspunse colonelul, demnitatea de om, onoarea si cinstea de ostas al tarii. Jura pe onoarea ta!
Ostasul se gândi câteva clipe si cu multa seriozitate lua pozitia de drepti, spunând:
– Jur pe onoarea mea ca nu voi mai bea niciodata o picatura de vin macar!
Au trecut 20 de ani. Fostul soldat, acum ajunsese general. Într-o zi întâlni pe fostul lui colonel, batrân si slabit. Colonelul uitase de mult întâmplarea de altadata.
Pofti pe general sa ciocneasca un pahar de vin ales si se mira, vazând ca nu gusta deloc din vinul scump si stralucitor ca aurul.
Generalul se ridica în picioare si zise:
– Dar ce crezi, domnule colonel, ca eu am putut sa-mi uit juramântul? Ca am uitat închisoarea, condamnarea si apoi gratierea mea, obtinuta de dumneata?
– Zicând acestea, se arunca în bratele batrânului colonel, care se bucura din tot sufletul vazând ca povetele lui salvasera de la moarte un om ca acesta, care si-a tinut cu strasnicie juramântul toata viata, fara sovaire.
Învatatura: Fara cinste si onoare, fara respectarea juramântului facut, nu poate fi cineva crestin, ostas si cetatean adevarat. De aceea lucrul fagaduit, pentru un om cinstit este ca si împlinit.
Sursa originala: Manualul de Morala crestina, cls. A VI-a al prof. Pr. Gh. Ceauseanu si Chirac Dimancea, Bucuresti, 1931; text asemanator, prelucrat în: Taifasuri, nr. 149 din 27 dec. 2007, p. 2, sub titlul: Lucrul fagaduit este ca si împlinit.