Ziua Sfântului Valentin de la 14 februarie este cunoscut? pe teritoriul nord-american ?i în aproape întreaga Europ? catolic? ?i protestant?, iar, mai nou, ?i în zona noastr?, c? s?rb?toare a îndr?gosti?ilor. La romani, s?rb?toarea ?i tradi?iile ei reprezint
? un împrumut recent, urmare a liberei ader?ri, de dup
? 1990, la modelele culturale de mas? ale lumii occidentale. S?rb?toarea, ce pare a prinde r?d?cini în mediile urbane din România, are îns? un corespondent de veche tradi?ie în cultura noastr? popular?: Dragobetele, celebrat în majoritatea zonelor rurale ale ?? rii pe 24 februarie.
Atât Sfântul Valentin, cât ?i Dragobetele, sunt considera?i ocrotitori ai îndr?gosti?ilor, ai iubirii neprih?nite care, în mod firesc, este urmat? de actul c?s?toriei.
Origini
La originea acestor s?rb?tori, într-un sens mai larg ?i mai cuprinz?tor, se afla vechi obiceiuri ?i tradi?ii ale fertilit??ii ?i fecundit??ii ce marcau intrarea într-un nou ciclu, cel al sezonului prim?verii, ce coincidea cu secole în urm? cu inaugurarea unui nou an. La Sfântul Valentin, ca ?i la Dragobete, p?s?rile nemigratoare se strângeau în stoluri, se împerecheau ?i începeau s?-?i construiasc? cuiburile.
Legat de via?? uman?, declara?iile, gesturile ?i semnele de dragoste ale tinerilor din aceste zile, prefigurau viitoare c?s?torii ?i, din aceast? perspective, împlinirea lor prin copii. De exemplu, c? rât de asigurare a fecundit??ii, în credin?ele ?i legendele comunit??ilor rurale din estul Fran?ei, Sfântul Valentin apare ca un personaj ale c?rui principale tr?s?turi sunt tinere?ea, for?a, s?n?tatea, vigoarea, iubirea ?i puterea de a procrea, pe care, de ziua lui, el o putea transmite tinerilor. Ca un adev?rat zeu al dragostei, el le da tinerilor, fete ?i b?ie?i, ?ans? de a se apropia unii de al?ii, de a-?i m?rturisi sentimentele, de a forma cupluri de îndr?gosti?i, de a se gândi la viitorul lor în leg?turi pe via??.
Legenda
Ziua Sfântului Valentin ?i obiceiul ca fe?ele ?i feciorii s?-?i declare reciproc sentimentele de dragoste, par s?-?i aib? originea în tradi?iile s?rb?torii române a Lupercaliei, de la 15 februarie.
La Lupercalia, c
? s?rb?toare ce marca reînnoirea anului ?i a naturii, se practicau o serie de rituri de fertilitate ?i fecunditate. Divinitatea sub protec?ia c?reia se afla aceast
? s?rb?toare era Lupercus, ocrotitor al lupoaicelor, din rândul c?rora provenea cea care îi crescuse pe întemeietorii mitici ai Romei ?i care, conform tradi?iei romanilor, desemna ?i sexualitatea dezl?n?uit?.
La aceast? s?rb?toare, la care normele obi?nuite erau abolite, erau chema?i s? petreac?, pe lâng? cei maturi, ?i tineri nec?s?tori?i. Cu aceast? ocazie, se legau prietenii ?i se formau cupluri de îndr?gosti?i. Fe?ele ?i femeile tinere erau atinse de c?tre luperci (din confreria cultului lui Lupercus) cu o fâ?ie de piele de ?ap pentru a dobândi fertilitatea.
Tradi?ia spune c
? multe dintre perechile de îndr?gosti?i constituite la Lupercalia se c?s?toreau la scurt timp dup? aceast? s?rb?toare, cununia lor fiind oficiata în templu de un preot ce purta numele de Valentin.
Faptul c?, odat? c?s?tori?i, tinerii ie?eau din rândul armatei l-a determinat pe împ?ratul de atunci (270 d.Hr.), Claudius cel Crud, s? dispun? interzicerea ritualului cununiei. Preotul Valentin îns? a continuat s?-i cunune pe ascuns pe tineri, înc?lcând porunca împ?ratului. Prins de împ?rat, el este aruncat în temni??. De acolo, el îi ocrote?te mai departe pe tineri ?i s?vâr?e?te în favoarea lor o serie de miracole. De exemplu, îi red? vederea fetei temnicerului, care, astfel, poate citi bile?elul lui, semnat “de la al t?u Valentin”, în semn c? accesul ei la iubire nu mai este cu nimic îngr?dit.
Pentru minunile s?vâr?ite în favoarea iubirii dintre tineri, dup? moartea sa, la 14 februarie 270, Valentin este sanctificat. Ziua sanctific?rii devine, în amintirea faptelor lui, s?rb?toarea îndr?gosti?ilor, a declara?iilor de dragoste, iar Sfântul Valentin, protector al iubirii tinerilor.
Aceasta este cea mai cunoscut
? legenda, pentru c? mai exist? ?i altele.
Evolu?ie în timp
Celebrarea s?rb?torii Sfântului Valentin a evoluat în mod specific la popoarele Occidentului European. Obiceiul îns? r?mâne acela?i: constituirea cuplurilor de îndr?gosti?i ?i afirmarea în public a inten?iei lor de a se c?s?tori. În secolele XIV-XV se men?ioneaz? ?i schimbarea între parteneri a unor daruri tradi?ionale. Cel mai semnificativ dar era turt? dulce în form? de inim?. Apar ?i primele felicit?ri decorate cu inimi ?i Cupidon. Dup? 1950, ziua de 14 februarie reînvie în ??rile occidentale sub alte forme moderne, legate de comer? ?i moda. Tradi?ionala turt? dulce e înlocuit? cu o diversitate de alte produse ?i obiecte (dulciuri, bijuterii, felicit?ri, suveniruri) în forme stilizate de inim?, înso?ite de buchete de flori, în special de trandafiri ro?ii. Iar ziua în sine, se s?rb?tore?te în restaurante, baruri ?i discoteci, cu mâncare, b?utura, dans ?i sex.
Sursa: jurnale.ro/delaomlaom
Prince Mosburg
Uite ca am dat peste asta pagina web despre
Legenda Sfântului Valentin, protectorul îndrăgostiţilor, cautand despre maramu.
Acum tre sa recunosc ca faci treaba super. Te invit sa vizitezi si pagina http://cazare-maramures.net un site despre maramures.
Mult succes