Demult, tr?ia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar într-o zi, brutarului i se p?ru c? sunt cam u?oare buc??ile de unt pe care tocmai le cump?rase de la un ??ran ?i le a?ez? pe cântar ?i în loc de 1 kg
cât trebuia s? aib? o bucat?, fiecare cânt?rea doar 800 de grame.
Sup?rat foc, brutarul s-a dus imediat la judec?torie, reclamând c? ??ranul în?eal? lumea ?i cerând, bineîn? eles, pedepsirea lui.
N-a trecut mult timp ?i ??ranul a fost adus în fa?a judec?torului, care l-a avertizat:
– Dac? este adev?rat ce spune brutarul, c? îi în?eli pe oameni la cântar, te bag la închisoare.
– S?-mi fie iertat – zise târnul – dar sunt nevinovat.
– Cum îndr?zne?ti s? min?i? – s?ri brutarul. Chiar ast?zi am cump?rat aceste buc??i de unt de la tine. Domnule judec?tor, trebuie s?-l închide?i pe acest ?arlatan, care a încercat s? m? p?c?leasc?!
– A?a este, omule? – întreb? judec?torul. Este untul acesta al t?u?
– Al meu este, îns?, vede?i dumneavoastr?, eu nu am prea mul?i bani. Mi-am cump?rat un cântar, dar nu am avut bani ?i pentru greut??i, a?a c? pun unt pe un bra? al cantarului, iar pe cel?lalt pun o pâine de -a brutarului, care
– zice el – are 1 kg.
Acum, dac? pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vin
? am?
Auzind una ca asta, judec?torul a cânt?rit imediat o pâine ?i, într-adev?r, aceasta nu avea decât 800 de grame. În locul taranului, la închisoare a ajuns adev?ratul vinovat, brutarul, care nu doar c? în?ela oamenii, dar mai dorea ?i s? fie pedepsit cel care ar fi f?cut exact ca el.
Cel ce vrea s? în?ele, singur se în?eal?. Chiar dac? nu vede nici un om în?el?toria sa, Dumnezeu îi vede p?catul, iar atunci când îl mai descoper? ?i oamenii, ru?inea este cu atât mai mare.
Cu câ?tigul nemuncit, niciodat nu te-ai pricopsit.
Sursa: R?sunetul, 21 iunie 2007, p. 4.