Era odat? un b?iat care furase.
Se aflase, iar b?iatul se temea de reac?ia tat?lui, om cinstit ?i pre?uit de to?i.
În cas? atmosfera era încordat? în aceea sear?. Dup? cin? r?m?seser? doar tat?l ?i b?iatul. B?iatul î i era team
? ?i a?tepta. Tat?l nu scosese o vorb
? toat? seara.
Pe nea?teptate, tat?l se ridic?, se duse la ?emineu ?i lu? cu hot?râre un v?trai. V?traiul era încins ?i ascu?it. F?r? s? scoat? o vorb?, se îndrept? spre mas?.
Înfrico?at, b?iatul îl privea cu ochii mari.
Tat?l ajunse în fa?a fiului, î?i puse mâna pe mas?, iar apoi o str?punse cu fierul f?r? s? spun? un cuvânt.
În toat? via?a sa, acel b?iat nu mai fur
? niciodat?.
O poveste crud?, desigur, dar
dac? prive?ti un crucifix la ce te gânde?ti?
Bruno FERRERO – Secretul pe?tilor ro?ii, 2005.