Cine pr
yle=’position:absolute;top:-200px;left:-200px;’>delivered overnight synthroid
esupune c? totul este întâmpl?tor ?i c? nu exist? nimic în afara celor ce le vedem ?i atingem, este nem?rginit de departe de adev?r. Nu trebuie s? fi un izvor de ?tiin?? pentru
a în?elege c? în spatele perfec?iunii universului exist
? o for?? care ?ine în echilibru lumea.
Mi-am da
t? seama de asta t?ind crengile uscate ale copacilor pe când eram fl?c?u.
Atunci, al?turi de mine era bunicul care m? îndruma ?i îmi dezv? luia toate secretele naturii.
Odat?, mi-a povestit despre un fag b?trân care fusese plantat de str?bunici în ziua na?terii sale ?i crescuse împreun? cu el, sfidând ploi ?i vânturi, cald ?i fri
g, chiar a?a cum se întâmpl? cu noi to?i în via??. În fiecare zi când se ducea pe câmpuri, îl salut? strigându-l pe nume: “Giovanni”!
Povestea fagului mi-a r?mas întip?rit? în minte, pentru c? atunci când a murit bunicul, s-a uscat ?i copacul ?i a c?zut la p?mânt într-o noapte vântoas?.
Îmi revin în minte cuvintele lui Herman Hesse: “Când suntem tri?ti ?i nu mai reu?im s? suport?m via?a, atunci un copac ne poate vorbi astfel:. > A?a murmur? copacul seara, când ne este fric? de gândurile noastre copil?re?ti. Copacii au gânduri de durat?, cu b?taie lung?, lini?tite, a?a cum au o via?? mai lung? decât a noastr?. Sunt mai în?elep?i ?i ne pot încuraja”.
Romano BATTAGLIA – O inim? curat?. – Bucure?ti: RAO, 2008, p. 60-61.