Acum, când România se bâlbâie, când vremurile sunt grele ?i câ nd necazurile sunt multe, n-avem de ce s
? fim veseli, bucuro?i sau deta?a?i. ?i când, tr?ind într-un mediu de via?? dominat de culoarea cenu?ie, care face cas? bun? cu tris
te?ea, cu nemul?umirile ?i cu decep?ia, suntem nevoi?i s? mergem cu capul în p?mânt, s? l?s?m ochii în jos, cople?i?i de griji ?i de nevoi, debusola?i, demotiva?i ?i demobiliza?i. Oare s? nu existe alternativ??
O solu?ie ar fi s? încerc?m s? ne ridic?m moralul ? i ps
ihicul, s? ne schimb?m modul de gândire ? i de at
itudine. ?i s? facem acest lucru începând prin a ne cl?ti retina ochilor, ridicând privirea, în?l?ând-o spre cer, privind la lun
? ? i la stele.
Pentru c? exist? ?ansa ca dincolo de albastrul cerului s?-l descoperim pe Dumnezeu ?i s? ne putem înc?rca cu speran??, optimism ?i încredere. ?i asta cât mai repede, pentru c
? „mai târziu, va fi prea târziu” (O. Paler). De?i tr?im într-o lume bezmetic?, violent? ?i bicisnic?, o accept?m a?a cum este, ne lipse?te reac?ia, iar psihologia „drobului de sare” nu ne ajut?. De?i ne g?sim într-o „zon? crepuscular?” în care nimic nu se mai vede clar, nimic nu se întâmpl? ?i nimic nu se mai schimb?, noi întârziem s? ac?ion?m.
În aceast? lume strâmb? a explodat mitoc?nia vorbit?, privit?, scris? sau cântat?, escaladeaz? scandalul, predomin? ?mecheria, „nimicurile” sunt suprasolicitate, iar valorile sunt anulate ?i îngropate sub ignoran?a noastr?. Valori ale c?ror merite se transform
? în p?cate capitale, iar virtu?ile lor devin capete de acuzare. Toat? lumea ?tie c? în situa?ii-limit? sau în crize ele sunt singurele care ne pot scoate din impas. Dar nimeni nu ac?ioneaz?, nimeni nu le pune în valoare. O lume trist? pe care o accept?m conform zicerii p?guboase „Ce e – e, ce nu e – nu e, asta e!”
Prof. G. BUTOI – Adevarul, nr. 6445 din 12 apr. 2011, p. 14