Crucea mea: Povestioară

U n

tân?r era epuizat ?i v?zându-se c? nu mai are alt? ie?ire, s-a a?ezat în genunchi în fa?a icoanei Mântuitorului, pentru a se ruga:

– Doamne, nu mai pot! Crucea mea e prea grea de purtat, spuse el.

– Fiul meu, dac? nu o po?i suporta, las-o acolo jos.

Apoi, deschide u?a aceasta ?i alege una pe care o dore?ti, i-a r?spuns Domnul.

– Mul?umesc, Doamne, ad?ug? u?urat tân?rul. Apoi f?cu ce i se spu

se. Intrând în cealalt? camer?, el v?zu mai multe cruci, unele atât de mari încât nu putu s

? le vad? în întregime. Atunci v? zu o cruce mic

? sprijinit? de un perete.

– A? vrea-o pe aceasta, Doamne, murmur

? el.

Domnul îi r?spunde:

Fiule, aceasta este crucea pe care tu ai adus-o.

Când problemele vie?ii vi se par cople?itoare, privi?i în jurul vostru pentru a vedea ce fac al?ii. Ve?i vedea probabil cât sunte?i de privilegiat.

Oricare ar fi crucea sau durerea voastr?, dup? ploaie va r?s?ri soarele întotdeauna. Poate v? ve?i poticni sau poate ve?i c?dea. Dar Dumnezeu va fi acolo întotdeauna pentru a v? ajuta.

R?sunetul, 17 iulie 2007, p.

4.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *