Povestea tigrişorului crescut printre capre

U n

pui de tigru

a fost crescut printre capre. Mama lui murise dându-i na?tere. Grea de pui, ea se târâse vreme de mai multe zile f?r? s? g?seasc? nici o prad?, când ajunsese la cioporul acesta de capre s?lbatice. Tigroaica era înnebunit? de foame, ceea ce poate explica violen?a saltului; dar în orice caz tensiunea s?riturii a declan?at chinurile na?terii, expirând din pricina epuiz?rii. Caprele care se împr??tiaser?, s-au întors apoi la locul de p??unat ?i l-au g?sit pe tigru scheunând lâng? maic?-sa. Din compasiune matern?, au adoptat-o pe biata creatur?, au al?ptat-o cu puii lor ?i au îngrijit-o cu afec?iune.

Tigri?orul s-a f?cut mare, ?i grija lor ?i-a aflat r?splata, c?ci puiul a înv??at limba caprelor, ?i-a adaptat glasul la beh?itul lor blând ?i s-a ar?tat la fel de devotat ca oricare micu? din turm?. La început i-a venit cam greu când a încercat s? pasc? firele sub?iri de iarb? cu din?ii s?i ascu?i?i, dar s-a descurcat oarecum. Regimul vegetarian l-a men?inut foarte zvelt ?i i-a înzestrat temperamentul cu o remarcabil? blânde?e.

Într-o noapte, când tân?rul tigru crescut printre capre atinse vârsta ra?iunii, turma a fost atacat?, de data asta de c?tre un tigru b?trân ?i fioros, ?i iar??i caprele s-au risipit; dar tigri?orul a r?mas pe loc, neînfricat. Era desigur surprins. V?zându-se fa??-n fa?? cu teribila f?ptur? a jungl ei,

i-a privit cu uimire apari?ia. Primul moment trecuse; apoi redevenise con?tient. Sco?ând un beh?it disperat, a smuls un fir de iarb? ?i a început s?-l mestece, pe când cel?lalt îl m?sura cu privirea.

Deodat? puternicul n?v?litor întreb?: „Ce faci aici printre capre? Ce tot mesteci acolo?”. Puiul cel caraghios prinse a beh?i. Tigrul b?trân deveni de-a dreptul însp?imânt?tor. El scoase un r?get: „De ce sco?i sunetul ?sta prostesc?”. ?i înainte ca tigri?orul s? apuce a r?spunde, îl în?f?c? de ceaf? cu brutalitate ?i-l scutur? ca pentru a-l readuce în sim?iri. Tigrul din jungl? îl duse apoi pe puiul cel speriat la un iaz din apropiere, unde îi d?du drumul, silindu-l s? se priveasc? în oglinda apei, care era luminat? de lun?. „Prive?te acum fe?ele astea dou?. Nu sunt la fel? Ai capul rotund de tigru, e ca al meu. De ce-?i închipui oare c? e?ti capr?? De ce beh?i? De ce pa?ti iarb??”.

Micu?ul nu fu în stare s? r?spund?, ci continu? s? priveasc? în ap?, comparând cele dou? oglindiri. Apoi nelini?tit, î?i deplas? greutatea de pe-o lab

? pe alta ?i slobozi înc? un scâncet înfrico?at ?i tremur?tor. Fiara cea b?trân? îl în?f?c? iar??i ?i-l duse în vizuina lui unde îi puse o halc? însângerat? de carne crud?, r?mas? de la un osp?? anterior. Tigri?orul se scutur? de grea??. Tigrul din jungl?, neluând în seam? firavul beh?it de protest, îi porunci cu asprime: „Ia-o! M?nânc-o! Înghite-o!”. Tigri?orul se opuse, dar tigrul îi vârî carnea de temut între din?i ?i-l ?inu de scurt f?r? mil? în timp ce mesteca ?i se preg?tea s? înghit?. Îmbuc?tura coriacee era neobi?nuit? pentru el ?i-l punea oarecum în încurc?tur?; era cât pe ce s? scoat? înc? un scâncet neputincios, când deodat? prinse s? simt? gustul sângelui. Îl cuprinse uluirea, se repezi cu poft? la carnea r?mas?. Începu s? simt? o satisfac?ie neobi?nuit? pe m?sur? ce hrana

cea nou? îi cobora pe gâtlej, dup? care mas? c?rnoas? îi ajunse în stomac. O for?? ciudat?, incandescent?, pornind de acolo, îi invad? întregul organism ?i-l f?cu s? se simt? exaltat, îmb?tat. Plesc?i din buze, se linse pe bot. Se ridic? ?i-?i deschise gura cu un c?scat puternic, ca ?i cum s-ar fi trezit dup? o noapte de somn – o noapte care-l ?inuse îndelung, ani ?i ani, sub vraja ei. Întinzându-?i trupul, î?i arcui spinarea, lungindu-se ?i r??chirându-?i labele. Coada îi m?tur? p?mântul, ?i, dintr-o dat

? din gâtlej îi ?â?ni r?getul fioros ?i triumf?tor de tigru.

Nemilosul înv???tor îl ?inuse între timp sub strict? observa?ie ?i cu mul?umire crescând?. Transformarea se produsese.

Când r?getul lu? sfâr?it, îl întreb? cu severitate: „Ei, acum ?tii ce e?ti cu adev?rat?”. ?i, pentru a întregi ini?ierea tân?rului s?u discipol în ?tiin?a tainic? a propriei lui naturi adev?rate, ad?ug?: „Hai, s? mergem acum împreun? la o vân?toare prin jungl?”.

Heinrich ZIMMER – Filozofiile Indiei, 1997

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *