< t
able border=”0″ cellspacing=”0″ cellpadding=”0″>
Una dintre aceste povestiri este ce a pescarilor Reuven ?i Joseph. Fiind prieteni, ei mergeau la pescuit în fiecare diminea??, adunând în b?rcu?a lor suficient pe?te cât s? hr?neasc? familia pentru îndestulare. În unele zile chiar prindeau atât de mult pe?te încât puteau s? vând? o parte din el ?i s? cumpere haine sau alte lucruri folositoare.
Într-o zi, în timp ce pescuiau, s-a ivit la malul râului un om s?rac, îmbr?cat în zdren?e ?i foarte fl?mând. În priviri i se citea disperarea ?i, cu îndr?zneala celui c are nu
are nimic de pierdut, a cerut un pe? te ca s
? nu moar? de foame. Joseph, milos din fire, a apucat repede cel mai mare peste. Reuven îns? l-a oprit ?i i-a spus s?rmanului astfel: “Noi nu avem pe?te de dat nim?nui. Familiile noastre sunt numeroase ?i avem nevoie de hran
? ? i de d
iferite lucruri.
Te pot înv??a s? pescuie?ti ca s? nu duci grija hranei.”
Omul s-a mâhnit foarte tare, dar a ascultat ce i s-a spus ?i a f?cut întocmai. Dup? un timp a prins primul pe?te pe care l-a ?inut strâns la piept ca pe o comoar?. Dup? ce l-a pr?jit, l-a mâncat spre apusul soarelui. Era împ?cat, pentru c? de atunci înainte nu avea s? mai rabde de foame.
Simona CHIRIAC – Jurnalul de buc?t?rie, nr.185 din 7 mai 2008, p. 29.