Ţiganii şi Maica Sfântă

Tradi?ia spune c? Sarah a fost o ?iganc? care a tr?it în mic? a?ezare de la malul m?rii, unde s-a ad?postit, fugind de persecu?iile romanilor, Maria Salomeea, m?tu?a lui Iisus, împreun? cu al?i refugia?i. Sarah i-a ajutat ?i a sfâr?it prin a se converti ea îns??i la cre?tinism.

La s?rb?toarea la care am participat ?i eu, o asele scheletelor

a dou? fem ei

îngropate sub altar sunt scoase din templu ?i aduse în fa?a mul?imii. Îmbr?cat? în ve?minte colorate, adunarea a?teapt? ca binecuvântarea s? se reverse asupra ei. Apoi, statuia Sfintei Sarah, frumos împodobit?, este luat? de undeva din apropierea bisericii (Vaticanul a refuzat s-o canonizeze) ?i purtat? în procesiune, pe str?zile înguste pres?rate cu trandafiri, pân? la malul m?rii.

Patru ?ig?nci în port tradi?ional a?az? relicvele într-o barc?, pe un a?ternut de flori, ?i repet? scena sosirii cre?tinilor fugitivi ?i întâ lnirea lor cu Sarah.

Dup? acest moment, totul e numai muzic?, petrecere, cântec ?i încercarea curajului în fa?a taurilor.

Ar fi u?or s-o identifici pe Sarah cu înc? una din multele Madone Negre, de prin lume. Sara-la-Kali, spune tradi?ia, se tr?gea dintr-o nobil

? spi?? ?i cuno?tea toate secretele lumii. În mintea mea, e una din multele manifest?ri ale celei pe care ei o numesc Maica Sfânt?, Zei?a Crea?iei.

În fiecare an, festivalul de la Saintes-Maries-de-la-Mer atrage tot mai mult? lume din afara comunit??ii ?ig?ne?ti. De ce?   Pentru c? Dumnezeu Tat?l este întotdeauna asociat cu disciplina ?i rigoarea dogmei religioase. Maic? Sfânt?, dimpotriv?, arat? cât de important? e dragostea, dincolo de toate prohibi?iile ?i tabuurile pe care le cunoa?tem atât de bine.

Fenomenul nu e o noutate: de câte ori religia î?i în?spre?te propriile reguli, un grup semnificativ de oameni tinde s? aspire la un contact spiritual mai liber. A?a s-a întâmplat în Evul Mediu, când Biserica Catolic? ?i-a îngustat menirea, impunând taxe ?i ridicându-?i l?ca?uri luxoase; reac?ia nu a întârziat s? apar? luând forma a?a-numitului fenomen al „vr?jitoriei “. De?i în?bu?it din cauza caracterului revolu?ionar, fenomenul a prins r?d?cini ?i a creat tradi?ii ce au supravie?uit de-a lungul secolelor.

În tradi?iile p?gâne, cultul naturii este mai important decât slova oric?rei c?r?i sfinte, Dumnezeu e peste tot ?i în toate ?i totul face parte din Dumnezeu.

Lumea e doar expresia zei?ei lor. Exist? multe sisteme filozofice, precum Taoismul sau Budismul, care nu fac distinc?ie între creator ?i crea?ie. Oamenii nu mai încearc? s? descifreze misterul vie?ii, ci, mai degrab?, sunt parte a acestuia.
În cultul Maicii Sfinte, ceea ce noi numim „p?cat “- în general o transgresiune a codurilor morale arbitrare – este un concept mult mai flexibil.

Obiceiurile sunt mai libere, deoarece fac parte din natur? ?i, prin urmare, nu pot fi considerate fructe ale r?ului. Dac? Dumnezeu e mam?, atunci tot ce trebuie e s? ne adun?m ?i s-o ador?m prin ritualuri care s?-i satisfac? sufletul de femeie, cum ar fi dansul, focul, apa, aerul, p?mântul, cântecul, muzica, florile, frumuse?ea.

Aceast? tendin?? a crescut enorm î n ultimii a

ni. Poate c? suntem martorii unui important moment din istoria lumii, când în sfâr?it Spiritul se va contopi cu Materia.

Paulo COEHLO

Sursa: Adev?rul, 3 sept. 2009

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *