Odat?, un împ?rat vorbea cu un în?elept. Îl întreab? împ?ratul pe în?elept:
– Spune-mi ceva din în?elepciunea ta, ceva ce mi-ar folosi ?i a? putea ?ine minte întotdeauna. Filozoful a r?spuns:
– ?ine minte c? e?ti om ?i totodat? muritor!
Nu este lung r?spunsul, dar mul
t? în?elepciune se ascunde în el. Dou? lucruri trebuincioase l-a îndemnat filozoful pe împ?rat s? le ?in? bine minte. Mai întâi filozoful ar zice a?a:
– Împ?rate, ?ine minte c? e?ti om ?i nu Dumnezeu, ai aceea?i na?tere ca to?i oamenii ? i nu una deoseb
it? de rânduiala firii, având acela?i trup ca al tuturor oamenilor.
Trupul t?u nu este din argint ?i aur, nu este alc?tuit din giuvaeruri, ci din scursori ?i din duhoare, ca al tuturor oamenilor. ?ine minte pe acestea ?i nu te umfla dintru mândrie.
În al doilea rând, filozoful ar gr?i a?a:
– Împ?rate, ?ine minte c? nu e?ti ve?nic, ci muritor ?i trec?tor pe acest p?mânt. Ast?zi stai pe tron, mâine po?i fi în mormânt; ast?zi e?ti în cinste ?i slav?, mâine în duhoare; ast?zi în palate minunate, în zori în groapa întunecat?; ast?zi e?ti înve?mântat în porfir? împ?r?teasca, în zori înf??urat în giulgiu; ast?zi e?ti în bog??ie ?i putere, iar în zorii zilei, mort fiind, nu mai po?i avea nimic; ast?zi ?i toate î?i stau înainte, dar la mijirea zilei singur vei r?mâne în adâncul p?mântului; ast?zi to?i te ascult?, dar mâine nimeni. Cine va asculta de un mort ?i care mort poate s? porunceasc?? Ast?zi to?i se înfrico?eaz? de tine, dar mâine cine se va teme de un mort? Ast?zi to?i c?tre tine privesc, dar mâine p?mântul te va ascunde de ochii tuturor. Ast?zi mai nimeni nu poate ajunge la tine, doar vreunii dintre dreg?tori au trecere, iar oamenii de rând abia de pot s
? te z?reasc? de departe; dar mâine, fiind tu în mormânt, vei fi c?lcat în picioarele tuturor. Împ?rate, ?ine minte, a?adar, c? e?ti om muritor!
Este folositor cuvântul filozofului, scurt e cuvântul lui, dar ascuns de în?eles adânc. Mic e r
? spunsul, dar mare-i puterea din el!
Sfântul DIMITRIE – C?l?uziri c?tre ve?nice loca?uri