În pri m
a zi a anului universi t
ar, profesorul ne-a dat sarcina s? facem cuno?tin?? cu cineva necunoscut.
M-am uitat în jur, ?i atunci o mân? fragil? îmi atinsese um?rul. Când m-am întors, am v?zut o b?trânic? privindu-m? cu un zâmbet luminos.
– Bun?, dr?gu?ule! Sunt Rose. Am 86 de ani.
Pot s? te îmbr??i?ez?
Am izbucnit în râs ?i, dup? acceptul meu, m-a strâns în bra?e cu putere.
– Ce cau?i la facultate la o vârsta asta „fraged?”? Am întrebat-o.
– Vreau s? g?sesc un b? rbat bogat, s
? fac ni?te copii, r?spunse ea.
– S? l?s?m glum?, am reluat, încercând s? aflu ce o motivase s? vin? la ?coal?.
– Mi-am dorit mereu s? merg la universitate ?i acum am venit, îmi spuse.
Dup? curs ne-am dus la un bufet pentru un suc. Ne-am împrietenit pe loc. Trei luni, zi de zi, dup? ore, plecam împreun? ?i vorbeam necontenit. Eram fascinat s
? îi ascult confesiunile în?elepte. În timp, Rose a devenit „mascota” campusului. La banchetul de sfâr?it de semestru, Rose a ? inut un discurs.
– Nu încet?m s? ne juc?m pentru c? îmb?trânim. Îmb?trânim pentru c? încet?m s? ne juc?m. Exist? doar câteva secrete pentru a te men?ine tân?r, a fi fericit ?i a deveni un om de succes. Trebuie s? râzi ?i s? gu?ti umorul fiec?rei zile. Trebuie s? ai un vis. Atunci când r?mâi f?r? visuri, mori. E diferen?? între a îmb?trâni ?i a evolua. Dac? ai 19 ani ?i stai în pat inert un an, f?r? s? faci un lucru productiv, vei împlini 20 de ani. Dac? am 87 de ani ?i zac un an, voi împlini 88. Toat? lumea îmb?trâne?te. Ideea e s? evoluezi ?i s? nu regre?i nimic. Cei care sunt b?trâni nu regret? ceea ce au f?cut, ci ce n-au f?cut. Numai cei care au regrete se tem de moarte.
Rose ?i-a luat diploma pe care o dorise ani ?i ani. La o s?pt?mân? dup? absolvire, s-a stins.
To?i studen?ii au fost al?turi de cea care le-a demonstrat c? nu e niciodat? prea târziu s? fii ceea ce vrei s? fii. De fapt, nu po?i s? alegi decât s? îmb?trâne?ti sau nu, dar po?i alege s? evoluezi.
Surs?: Taifasuri, 13 martie 2008, p. 2.