Un b? i
at trebui s
a faca o opera?ie destul de complicat?. Intr? în sala de opera?ie ?i tat?l s?u îl urm? pân? acolo, la mas?.
Îngrijorat, copilul îi spuse:
– Tat?, a? vrea s? r?mâi aici cât timp va dura opera?ia! Domnule doctor, îl pute?i permite tat?lui meu s? stea cu mine?
Medicul se învoi ?i r?mase acolo.
Câ nd se termin
? opera?ia, la o vreme, b?iatul deschise ochii. Cel dintâi chip pe care-l v?zu a fost al tat?lui s?u:
– Aici ai fost, tat??
– Da, dragul meu. Totdeauna am fost cu tine.
– Ce bine-mi pare c-ai fost aici!
Este una dintre cele mai înduio??toare imagini: a ?tii c? cineva te vegheaz?, c? î?i este î ntr-ajutor la nevoie.
Lumea întreag? ar trebui s? resimt? mai mult acest lucru – c? P?rintele ve?niciilor st? de veghe la c?p?tâiul lumii, c? ne vegheaz?, c? ne st? în ajutor ?i trebuie s?-l chem?m doar: Iubite Tat?, r?mâi cu noi, nu te dep?rta!”
Vasile G?UREAN – Întâmpl?ri cu miez.- În: R?sunetul, 6 noiembrie 2007.