Undeva în India, un om lua apa de la un izvor ?i o c?ra în sat, unde o vindea.
Î?i c?ra povara în dou? vase ce atârnau la capetele unei cobili?e de lemn, purtat
? pe umeri.
Vasul din dreapta era intact ?i ajungea întotdeauna plin, în timp ce vasul din stânga, care era cr?pat, pierdea pe drum jum?tate din ap?. Iar asta a durat ani în ?ir, pentru c? omul nu avea bani s?-?i cumpere alt vas. Într-o zi, vasul cr?pat a vorbit ?i i-a spus omului:
– ?tiu c? sunt un hârb: m? ru?inez ?i î?i cer iertare.
Pierd apa pe care ar trebui s-o p?strez. Z?u, mi-e ru?ine, crede-m?.
Omul s-a uitat la el ?i i-a spus:
– Data viitoare, s? te ui?i în partea stâng? a drumului, pe partea ta.
– ?i ce-o s? v?d acolo? A întrebat vasul.
– O s? vezi florile c?rora, în to?i anii ??tia, apa pe care ai pierdut-o le-a dat via??.
Sursa: Povestiri filozofice din lumea întreag? (Cercul mincino?ilor 2) /CARRIERE, Jean-Claude. – Bucure?ti: Humanitas, 2009, p.
351.