Aducătorul de ploaie

Într-u n sat

din China e

ra o secet? prelungit?. Oamenii f?cuser? mul?ime de rug?ciuni pentru ploaie,

dar f?r? nici un rezultat. Singura solu?ie era aceea de a chema „un aduc?tor de ploaie”, care locuia într-un ?inut îndep?rtat. Richard Wilhem, un sinolog aflat la fa?a locului, citat de Sandra Ingerman în cartea „Leac pentru P?mânt” (Ed. For You), a povestit c? b?trânul în?elept care-a venit în sat s? aduc? ploaia a mirosit aerul cu dispre

? ?i apoi a cerut s?-i fie pus? la dispozi?ie o colib? la marginea satului. În acela?i timp, a insistat s? nu fie deranjat, iar mâncarea s? i se pun? la u??. B?trânul a stat în colib? ?i, dup? trei zile, a început o ploaie toren?ial?. „Wilhem, foarte impresionat, s-a apropiat de b?trân ?i l-a întrebat: «Deci pute?i aduce ploaia?». «Bineîn?eles c? nu» „, a râs b?trânul. «Dar tocmai a?i venit dup

? cea mai lung? secet? de pân? acum», a obiectat Wilhem, ?i dup? trei zile a plouat”. „O, a r?spuns b?trânul, asta a fost cu totul altceva.

Vezi, eu vin dintr-o regiune în care totul e în ordine – plou? atunci când trebuie s? plou?, când e nevoie, iar oamenii sunt, de asemenea, în ordine în ei în?i?i. Dar nu la fel a fost cazul cu oamenii de aici. Ei erau cu totul în afara lor în?i?i. Când am ajuns, am fost imediat afectat de asta, a?a c? a trebuit s? stau departe, pân? când am intrat înapoi, în ordine ?i apoi, natural c? a plouat. S?tenii încercau s? înving? clim?, s? o înving? în loc s? caute rezolvarea în interiorul lor”, a spus aduc?torul de ploaie.

Exist? ?i la noi – probabil c? în toate culturile lumii – ritualuri de aducere a ploii, precum „scoaterea icoanelor”, ce ne este familiar

? tuturor. În cazul de mai sus îns? vedem o interesant? leg?tur? între starea interioar? a oamenilor ?i prezen?a sau absen?a ploii. Ordinea l?untric?, sugereaz? b?trânul în?elept, face ca ploaia s? vin? când e nevoie de ea ?i s? se opreasc? atunci când nu mai este nevoie de ea. B?trânul a mirosit cu dispre? „aerul îmbâcsit” de negativitate mental? ?i emo?ional? ?i, pentru a se pune în ordine pe sine, s-a retras din mul?ime, a întrerupt contactul cu lumea de acolo. El a spus c?-i departe de a fi adus ploaia pentru c? nici un om nu poate aduce ploaia; asta-i taina naturii, o tain

? divin?. Ploaia a venit atunci când a fost restabilit? ordinea l?untric? a oamenilor, armonia ?i comuniunea lor cu natura. Am putea deduce c? seceta  tr?deaz? absen?a armoniei interioare a colectivit??ii ?i chiar c? fenomenele de tulburare ale climei – altele decât excesul de ploaie sau absen?a ei – ar putea avea leg?tur? cu emisiile dizarmonioase ale oamenilor. Pentru civiliza?ia „buletinului meteo”, a internetului ?i a aparatelor sofisticate, leg?tura sufletului ?i a min?ii omene?ti cu clima poate p?rea o exagerare, de?i chiar ?tiin?a are date în acest sens.

„Atunci când oamenii ?i natur? se afl? în armonie perfect?, farmecul ?i frumuse?ea sunt peste tot„, au spus oamenii din toate timpurile ?i din toate locurile. Fire?te, atunci când ne pierdem armonia interioar?, natura ar putea, la rândul ei, s? ne arate aceasta prin manifest?ri violente, precum cutremurele, seceta, înc?lzirea global?, dispari?ia unor specii etc. Odinioar?, oamenii ?tiau dac? plou? sau nu privind Luna ?i direc?ia din care b?tea vântul. Odinioar?, oamenii ?tiau orele zilei uitându-se dup? mi?carea Soarelui. Oamenii din trecut aveau o rela?ie de iubire ?i o comunicare personal? cu natura, cu Luna, cu Soarele, cu iarb?, cu stelele, cu mi?carea natural? a existen?ei. Azi ne izbim de artificial, c?ci a?tept?m buletinul meteo, nu mai credem în soare, în lun? sau în vânt. Asta-i o schimbare major?, care ne modernizeaz?, ne armonizeaz? cu civiliza?ia, dar ne îndep?rteaz? de adev?rata experien?? a existen?ei noastre. Suntem ca pe?tii într-un ocean; depindem de tot ce ne înconjoar?. Depindem de Soare, de Lun?, de stele, depindem de pomi, de ap?, de hran?, de tot ce este, deja, în natur? ?i ne hr?ne?te. Dac? noi nu mai hr?nim natur? cu aten?ie, cu iubire, dac? stimulii artificiali ne-au devenit zei, ne alegem cu stresul, cu nelini?tea ?i dizarmonia, iar acest model ar putea fi preluat de natur? pentru a ne ar?ta c? ea ne oglinde?te mintea ?i sufletul, nu invers.

Maria TIMUC – JURNALUL NATIONAL, 3 iun. 2011.

Sursa: http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/aducatorul-de-ploaie-580176.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *