Sunt oameni care dintr-o singur
? privire arunc? sentin?a: e?ti vinovat. O deplin? încredere în sine îi face s?-?i acorde acest drept de a judeca pe al?ii.
Mul?i dintre noi suntem înclina?i s? condamn?m cu u?urin?? pe care nimic din gândul ?i din fapta noast
r?, nimic din f?ptura slab? nu o poate întemeia. Oamenii cred c?, dac? au v?zut sau au ascultat pe cineva în treac?t, îl pot judeca imediat ?i f?r? gre?. St? aici o mare sl?biciune a firii noastre.
Omul este o fiin?? tainic? ?i nem?surat de bogat?; în ?es?tura sufletului s?u pot sta lucruri de nimeni b?nuite. Nici dup? cele mai lungi ?i mai atente convie?uiri nu ne putem socoti în drept de a judeca pe altul
.
În fiecare dintre noi s?l??luiesc atâtea puteri ?i sl?biciuni, atâtea frumuse?i ?i lucruri urâte, încât cu greu am putea alege adev?rul ?i împ?r?i dreptatea. Numai o închipuire neîntemeiat? despre natura f
? pturii noastre poate face s
? apuc?m pe o cale atât de pripit? ?i inuman?.
Cine î?i d? dreptul de a judeca pe altul? De unde aceast? calitate supraomeneasc?? Este cineva dintre noi f?r? gre?eal?? În genere, omul este înclinat de a fi foarte iert?tor fa?? de sine ?i foarte aspru fa?? de al?ii.
Iisus în fa?a oamenilor care voiau s? omoare cu pietre femeia p?c?toas?, a spus „Cine dintre voi este f?r? de p?cat s? arunce cel dintâi cu piatra”. Oamenii la auzul acestor cuvinte, s-au însp?imântat ?i au dat cu to?ii înapoi. I-a mustrat întrebarea.
Tainele sufletului omenesc, neputin?a noastr? de a le p?trunde ?i natura noastr? slab? nu ne îndrept??esc s? ne ridic?m ca judec?tori.
Judec?torul cel mai drept este numai Dumnezeu.
Ernest BERNEA – Îndemn la simplitate, 2006.