Nepotul unui mare legiuitor, pe nume Ghabus-Woshmgir, c? zuse grav bolnav.
To?i doctorii ?i vracii pierduser? orice n?dejde, iar leacurile lor nu fuseser? bune de nimic. Cum nimeni nu-l mai putea ajuta pe bolnav, legiuitorul se învoi ca ?i Avicena, un tân?r de 16 ani la vremea aceea, s? încerce ceva spre a-l ajuta pe bolnav. Când Avicena intra în palat, to?i r?maser? uimi?i de curajul acestuia, c?ci el era hot?rât s?-i aline suferin?a b?iatului, chiar dac? to?i în?elep?ii hakimi din ?ara d?duser? gre?.
Avicena îl v?zu pe tân?rul bolnav – palid, sl?bit, întins f?r? putere pe pat. Omul nu îi r?spunse la întreb?ri, iar rudele povestir? c? nu mai scosese o vorb? de ceva vreme.
În cele din urm?, Avicena î?i ridic? fruntea îngândurat ?i zise; “Tân?rul acesta are nevoie de un altfel de tratament.
Pentru a i-l oferi am nevoie de cineva care cunoa?te foarte bine ora?ul, cineva care ?tie toate str?zile ?i aleile, toate casele ?i to?i oamenii care locuiesc în ele.” Oamenii fur? ului?i. “Ce are a face vindecarea bietului b?iat cu aleile din ora?ul nostru” – îl întrebar? ei. Dar în ciuda acestor îndoieli, îl ascultar? pe Avicena ?i îi trimiser? un om care avea faima de a ?ti ora?ul ca în palm?.
Avicena îi spuse: “Nume?te toate cartierele ora?ului”. În acest timp îi lua pulsul pacientului. Când se ajunse la numele unui anume cartier, Avicena sim?i pulsul tân?rului bolnav accelerându-se. Atunci ceru s
? aud? toate str?zile din cartierul respectiv, iar când auzi numele unei anume str?zi, pulsul tân?rului se acceler? iar. Acum, Avicena ceru s? aud? numele tuturor aleilor care d?deau în strad? respectiv?. Omul le numi una câte una, când dintr-o dat?, la auzul unui nume de alee pulsul bolnavului o lu? la galop. Acum fur? numite toate familiile din casele de pe alee ?i pulsul dezv?lui care era casa cu pricina. Când omul ajunse s? spun? numele celor din cauza, la auzul numelui unei tinere fete, pulsul iar b?tu mai tare.
Mul?umit de cele aflate, Avicena coment?: “Foarte bine, totul e clar.
Acum ?tiu care e boala ?i leacul tân?rului acestuia”. Se ridic? ?i le spuse celor din jur: “Acest tân?r sufer? de boala numit? dragoste. Asta e r?d?cin? raului sau trupesc. O iube?te pe fat
? al c?rei nume tocmai a fost rostit. Aduce?i-i fata ?i jupui?i-o de nevast? pentru acest fl?c?u.”
Pacientul, care ascultase cuvintele lui Avicena cu mare aten?ie ?i ner?bdare, începu s? se îmbujoreze de ru?ine, dar ?i de mul?umire. Legiuitorul o d?du pe fa?? de so?ie nepotului s?u, iar tân?rul se îns?n?to?i cât ai bate din palme.
(Dup? Mowlana – poet persan)
Sursa: Psihoterapia vie?ii cotidiene/PESESCHKIAN, Nossrat. – Bucure?ti: Ed. Trei, 2009, p. 331-332