O via?? cu adev?rat vie este, într-un fel haotic?. Spun într-un fel, fiindc
? haosul are o disciplin? anume. Nu are reguli pentru c
? nu are nevoie
de reguli. Regula sa de baz? este parte din ea – nu are nevoie de reguli exterioare.
Iat? o poveste Zen :
Într-o zi de iarn?, un samurai s-a prezentat la templul lui Eisai, rugându-l :
– Sunt s?rac ?i bolnav, iar familia mea moare de foame. Te rog, maestre, ajut?-ne.
Cum era dependent de pu?inii bani pe care-i primea de la v?duve, via?a lui Eisai era foarte auster
? ?i nu avea nimic de d?ruit. Tocmai se preg?tea s?-i spun? samuraiului s? plece, când ?i-a adus aminte de imaginea lui Budda Yakushi din salon. Ridicându-se spre ea, el a smuls nimbul de aur ?i i l-a d?ruit samuraiului.
– Vinde asta, a spus Eisai. Ar trebui s? te ajute pentru o vreme.
Z?p?cit, dar disperat, samuraiul a luat nimbul ?i a plecat.
– St?pâne! A strigat unul dintre discipolii lui Eisai, este un sacrilegiu.
Cum ai putut s? faci a?a ceva?
– Sacrilegiu? Ei, asta-i! Doar am dat un folos, ca s? zic a?a, min?ii lui Buddha, care este plin? de dragoste ?i mil?. De fapt, dac? l-ar fi auzit pe acel samurai, el însu?i ?i-ar fi t?iat un m?dular pentru el.
O poveste foarte simpl?, dar extrem de semnificativ?. În primul rând, dac? nu ai nimic de d?ruit, uit?-te din nou.
Întotdeauna vei g?si ceva de d?ruit. Chiar ?i atunci când nu ai nimic de dat, vei g?si întotdeauna ceva. Este o chestiune de atitudine.
Dac? nu po?i d?rui nimic, cel pu?in po?i zâmbi; dac? nu po?i s? dai ceva, cel pu?in s? stai de vorb? cu acel om ?i s?-l ?ii de mân?. Nu este neap?rat nevoie s? îi dai un lucru, ci chestiunea este s? d?ruie?ti.
Sursa: Compasiunea: Suprem? înflorire a iubirii/OSHO.– Bucure?ti: Pro Editura ?i Tipografie, 2006, p. 31-32.