Doi c e
r?etori tr?iau într-o p? dure din apropierea unui sat.
Unul era orb, iar cel?lalt nu avea picioare. Într-o zi p?durea a luat foc. Aici trebuie spus c
? cei doi cer?etori erau în competi?ie – aveau aceea?i profesie, cer?eau de la aceea?i oameni – ?i erau permanent sup?ra?i unul pe cel?lalt. Erau du?mani, nu prieteni.
Când p?durea a luat foc, ace?ti doi cer?etori au stat o clip? ?i s-au gândit. Erau ei du?mani, nu î?i vorbeau, dar asta era o urgen??. Orbul a spus: „Singurul mod de a sc?pa de aici este s? stai pe umerii mei; tu te vei folosi de picioarele mele, eu m? voi folosi de ochii t?i. Numai a?a ne putem salva”. Ologul a în?eles imediat c? asta era singura solu?ie. Erau du?mani, îns? erau inteligen?i; au l?sat la o parte du?m?nia, au devenit prieteni ?i ?i-au salvat via?a.
Aceasta e o fabul? oriental? care, în esen??, vorbe?te despre inim? ?i intelect. P?durea care arde e?ti tu. Tu arzi în fiecare clip?, suferi, e?ti nefericit, e?ti nelini?tit. Intelectul t?u este orb. Are picioare, poate alerga repede, se poate mi?ca repede dar, din cauz
? c? e orb, nu poate s? aleag? direc?ia cea bun? în care s? o ia. ?i e de a?teptat s? se împiedice întruna, s? cad?, s? se r?neasc? ?i s? simt? c? via?a nu are sens. Asta spun intelectualii din toat
? lumea: „Via?a nu are sens”.
Motivul din care via?a li se pare lipsit? de sens e c? intelectul orb încearc? s? vad? lumina. E imposibil.
În tine exist? o inim? care vede, care simte, dar care nu are picioare: ea nu poate s? fug?. Ea r?mâne acolo unde este, b?tând, a?teptând… Într-o zi intelectul va în?elege ?i se va folosi de ochii inimii.
Când rostesc cuvântul încredere, m? refer la ochii inimii.
Iar când spun îndoial?, m? refer la picioarele intelectului.
Împreun?, pot s? ias? din foc f?r? nici o problem?. Dar, ?ine minte, intelectul trebuie s? accepte inima pe umerii s?i. Este obligatoriu. Inima nu are picioare, are doar ochi, iar intelectul trebuie s? asculte de inim
? ?i s?-i urmeze instruc?iunile.
În mâinile inimii, intelectul devine inteligent. ?i odat? ce ai înv??at arta de a sincroniza b?t?ile inimii cu munca intelectului, ai în mâini tot secretul, de?ii cheia care deschide toate misterele.
OSHO – Curajul: Bucuria de a tr?i periculos, 2006.